Pentru informarea romanilor

1. Care e situaţia Tezaurului de la Moscova?

1) La nivel oficial, adică de la stat la stat, situaţia este complet îngheţată, asta după gafa incredibilă a lui Cristian Diaconescu din februarie 2009, când a minţit opinia publică cu informaţia că a discutat cu Lavrov despre reluarea lucrărilor Comisiei Mixte, dar, de fapt, tema Tezaurului nu a fost discutată la intâlnirea oficială Lavrov - Diaconescu ! La nivel privat, situaţia este înfloritoare ! Dar în favoarea altora, nu a românilor ! Proiectul restituirii Tezaurului a fost predat de ruşi, în februarie 2006, către firma olandeză Ajeka Investment Bergambacht B.V., cu indicaţia ca Tezaurul, mai exact proiectul „componentei de metale preţioase” să fie predat, integral, adică 93,4 tone de aur, către BNR. Până în noiembrie 2006 olandezii au făcut mai multe oferte către BNR, prin adrese înregistrate la registratura BNR, prin care olandezii ofererau cele 93,4 tone de aur, fără comision, fără discount şi fără nici o pretenţie financiară din partea BNR sau a statului român, dar BNR - ul nu a răspuns la nici una din ele ! Atunci olandezii au deschis în decembrie 2006 o procedură judiciară, prin Ministerul Justiţiei din Olanda, care a decis să acţioneze prin trei căi diferite, astfel: au deschis o procedură de solicitare de înfiinţare, către Ministerul Justiţiei din România, a unei comisii rogatorii româno-olandeze, prin Procuratura din Rotterdam şi Tribunalul din Dordrecht. Ministerul Justiţiei din România ��nsă a respins, în două rânduri această solicitare. A doua cale a fost prin ambasada României de la Haga. Olandezii au predat actele originale de restituire a Tezaurului ambasadorului României din Olanda, dar acesta a returnat olandezilor, după 7 zile, actele originale, motivând că proiectul respectiv este un proiect privat, iar ambasada României nu poate accepta imixtiunea într-un proiect privat ! Ulterior ambasadorul român din Olanda a fost ridicat in funcţie, el devenind secretar de stat la MAE ! A treia cale a fost prin DHL, procuratura din Rotterdam trimiţând setul de acte direct către Mugur Isărescu. Acesta a semnat de primire dar n-a dat curs solicitării olandezilor, astfel că după trecerea termenului legal de 30 de zile, stabilit de Tribunalul din Dordrecht, olandezii au intrat, legal, în posesia „refuzului oficial” al autorităţilor româneşti de a prelua cele 93,4 tone de aur. Cu acest „refuz” în mâna lor olandezii au primit o parte din aurul BNR – ului, l-au gajat apoi în favoarea unor bănci elveţiene, au luat un credit nesperat de mare, cu care au construit două spitale, o creşă, o gradiniţă, o şcoală pentru infirmi şi vreo 4 complexe de cămine şi locuinţe sociale, toate în Olanda, în parteneriat cu diferite consilii locale şi municipale din Olanda. Toate documentele care certifică aceste lucruri sunt publice şi pot fi consultate liber.

2. Ce se mai aude despre datoria Germaniei?

2) Descoperirea lui Radu Golban a făcut ceva vâlvă, dar cei care s-au speriat cel mai tare de consecinţele acestei descoperiri au fost germanii, care au tratat problema foarte serios. Românii însă au aruncat problema în derizoriu, nedorind să supere pe unul din factorii decizionali ai Comisiei Europene. De aceea, cu 7 zile înainte de vizita lui Angela Merkel la Bucureşti, cei doi miniştri de externe ai României şi Germaniei, au semnat un „Addendum” la „Nota de Discuţii” pe care Angela Merkel ar fi urmat să le aibă în România cu autorităţile de la Bucureşti şi Cluj, prin care aşa-zisă problemă a creanţei BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie să nu fie abordată de ambele părţi, cel puţin până la încheierea actualului mandat de preşedinte al lui Traian Băsescu ! O cursă abil ţesută de ambele servicii de informaţii de la Berlin şi Bucureşti, fiindcă această creanţă nu mai poate fi solicitată Germaniei după anul 2012, când se va prescrie ! Factorul de decizie în această problemă a fost Traian Băsescu, care a preferat să obţină sprijinul decisiv al Germaniei în obţinerea aprobării ajutorului Germaniei pentru intrarea României în spaţiul Schengen, în aprilie 2011, contra renunţării la tema soldului. Singura problemă ramasă nerezolvată o constituia încăpăţânarea şi îndârjirea lui Radu Golban în dovedirea realităţii acestei teme. Omul trebuia compromis, într-un fel sau altul. Dar era mai greu, fiindcă omul e curat, n-are trecut dubios, n-are probleme cu justiţia, nu are amante şi nici vicii ascunse. Văzând că Radu Golban e cam „prea insistent” serviciile noastre, în cooperare cu serviciile de informaţii germane, i-au întins o cursă lui Radu Golban. L-au chemat la Bucureşti, l-au plimbat pe la televiziuni, pe la Preşedinţie, BNR şi Ministerul Finanţelor, după care i-au aruncat „nada” şi i-au propus, prin portavocea Cotrocenilor, recte Radu Moraru, să devină consilier al lui Ialomiţianu la Ministerul Finanţelor, urmând ca apoi însuşi Radu Golban să rezolve problema soldului, din postura de consilier al Ministrului Finanţelor ! Se spera ca, în acest fel, Radu Golban ar fi lucrat sub controlul zilnic al serviciilor româneşti, fiind apoi mult mai uşor de „corupt”. Radu Golban, nefiind la curent cu manevrele serviciilor specializate în astfel de diversiuni subtile, a muşcat momeala şi a revenit urgent la Bucureşti, aşteptând să-şi ia postul în primire. Dar între timp a intervenit acordul lui Băsescu cu Merkel şi varianta compromiterii lui Radu Golban nu-şi mai avea rostul, fiind considerată o pierdere colaterală, neimportantă. Aşa că totul a cazut, iar Ialomiţeanu a primit ordin să-l respingă imediat pe Radu Golban, „să-i dea cu flit”, chiar în prima zi lui „de muncă” la minister. Sigur că totul a fost o strategie eşuată, dar Radu Golban nu a gustat „gluma” şi acum se războieşte cu Radu Moraru pentru a-l face pe acesta să-i plătească daunele suferite. În ceea ce priveşte soarta acestui sold problema nu mai poate fi rezolvată la nivel de state, deoarece înţelegerea Băsescu – Merkel a pus capac acestei teme. Singura variantă rămasă ar fi una non-oficială, poate una a societăţii civile, eventual a implicării unor mari firme internaţionale de recuperări de dauneşi creanţe, dar şansele sunt extrem de mici, fiindcă timpul rămas până în 2012 este foarte scurt.

3. Ce s-a întâmplat între 1947 şi 1953 cu cele 150 de tone de aur care au dispărut? 3) N-au dispărut deloc ! Iată ce putem descoperii pe http://www.sfin.ro/articol_18386/goana_dupa_aur_adauga_peste_500_de_milioane_de_euro_la_rezerva_bnr.html : În septembrie 2007, guvernato­rul BNR, Mugur Isărescu, a afirmat că a devenit superstiţios când, du­pă 1990, rezerva de aur a băncii centra­le a crescut rapid, având în vedere că, în istorie, situaţia Româ­niei se complica atunci când cantitatea de aur depăşea 100 de tone. Guver­na­to­rul a adus în discuţie mo­mentul cedării tezaurului Ro­mâ­niei către Ru­sia, pentru proteja­re, precum şi pro­ble­mele economice ale ţării după Al Doilea Răz­boi Mondial. „Înainte de război am avut neinspiraţia să ducem aurul la ruşi, pentru protejare. În perioada interbeli­că, rezerva a atins vârful istoric de 220 de tone de aur şi apoi am pă­ţit-o, iar în 1953 rezerva era doar de 20-30 de tone de aur. Nu l-am mai pierdut ca în Primul Război Mon­dial, ci altfel, plătind datoriile“, a spus Isăres­cu. El a menţionat că, după ce a preluat postul de guvernator, a coborât să vadă rezerva de aur a BNR, preci­zând că imaginea aceea este una pe care nu poate să o uite. Guverna­to­rul făcea aceste afirmaţii într-o pre­le­gere având ca te­mă argumentele pro şi contra u­nui sistem bazat pe eta­lo­nul aur, în cadrul căreia Isă­res­cu pu­nea la în­doială calitatea aurului de „scut“ îm­potriva inflaţiei. Deci, după spusele lui Isărescu, s-au plătit datoriile. Care datorii, veţi întreba ? Păi cele ale României, ca urmare a Tratatului de Pace din februarie 1947. Un articol extrem de sugestiv, tot al lui Radu Golban, explică pe larg toate aceste obligaţii de plată ale statului român. Dacă nu mă înşel articolul se referea la rolul sovromurilor in ţara noastră.
4. BNR a fost o entitate privată până la război, acum este o entitate publică. Cum au fost compensaţi foştii acţionari?

4) Nişte precizări, tot din rapoartele BNR: Legea de înfiinţare a Băncii Naţionale a României, sub formă de societate anonimă cu participarea statului, reproduce, cu unele modificări, modelul de organizare a Băncii Belgiei. Prin legea de funcţionare şi statutul adoptat în 1880, Banca Naţională a României este o bancă privată deplin autonomă în exercitarea funcţiilor de emisiune şi reglementare a creditului. Aidoma corespondentelor sale din Europa, BNR exercită privilegiul de emitere a bancnotelor convertibile în metal preţios (ca mijloace de plată legale, echivalente în prerogative cu moneda statului), pe baza rescontării efectelor comerciale oferite şi garantate de băncile comerciale. Astfel, BNR îşi exercită rolul de centrală a creditului comercial, al cărui preţ îl orientează prin fixarea ratei scontului. Capitalul băncii a fost stabilit la 30 milioane lei, din care 12 milioane depuşi la înfiinţare, sumă considerată suficientă în acel moment pentru a asigura funcţionarea instituţiei, particularii participând cu 2/3, iar statul cu 1/3. Ulterior, legea organică a Băncii Naţionale a României va fi modificată în funcţie de situaţie. În 1901, statul îşi vinde participarea la acţionarii existenţi, până în anul 1929 BNR funcţionând cu capital exclusiv particular, după care statul va reveni la participare. Însă, în permanenţă BNR va funcţiona ca instituţie pe deplin autonomă, exercitându-şi prerogativele cu care a fost investită în colaborare, de pe poziţii de egalitate cu statul, pentru a răspunde, potrivit cu împrejurările, multiplelor cerinţe ale evoluţiei economice şi politice a societăţii româneşti. Aranjamentele dintre stat şi bancă sunt precizate prin convenţii, ale căror rezultate sunt negociate pentru a fi reciproc avantajoase. Articolul 11 al Legii de înfiinţare a BNR specifică: “Banca va face serviciul de casierie a Statului, fără nici o indemnisare în condiţiunile stabilite prin o lege specială”. Anterior efectuate prin intermediul bancherilor, plăţile în străinătate pentru achitarea anuităţii datoriei publice sunt, de asemenea, efectuate prin Banca Naţională. Banca a fost autorizată să cumpere fonduri publice româneşti, scrisuri funciare şi alte valori garantate de stat până jumătate din capitalul social vărsat (Prin Legea din 1882, egală cu capitalul social vărsat.). “Apărând pe piaţă în calitate de cumpărătoare de obligaţiuni ale statului, banca de emisiune sprijinea cursul obligaţiunilor şi, în felul acesta înlesnea guvernului procurarea de bani prin împrumuturi publice.” De asemenea, banca avea dreptul de a sconta bonuri de tezaur, în limita a 1/5 din capitalul social vărsat. Primul împrumut pe bonuri de tezaur acordat de Banca Naţională a României (4.000.000 lei) a fost efectuat de către stat pentru acoperirea vărsământului părţii din capitalul băncii pentru care subscrisese. O importantă operaţie a BNR a reprezentat-o retragerea din circulaţie a biletelor ipotecare emise în baza Legii din 12 iunie 1877, prin înlocuirea cu propriile bancnote, contravaloarea acestora fiind scutită de garanţia portofoliului de scont sau de acoperirea metalică. Utilizând serviciile băncii, statul a putut să evite vânzarea masivă a moşiilor statului, care reprezentau acoperirea biletelor emise în 1878, iar BNR a evitat cheltuielile de emisiune. Ulterior, statul a răscumpărat biletele ipotecare stocate la BNR prin produsul unui împrumut acordat în acest scop chiar de către bancă, a cărui restituire a fost eşalonată pe 27 de ani. În 1901 statul obţine din partea BNR un avans de 15.000.000 lei fără dobândă, restituibil în 30 de ani, bancnotele emise în acest scop fiind scutite de acoperirea metalică.

5. Care este suma exactă pe care o are BNR în rezervă, după ce eliminăm banii băncilor comerciale şi datoriile?

5) Suma exactă este cam greu de contabilizat, dar ea se poate estima undeva între 2,2 şi 2,3 miliarde de Euro. Doar atât, din păcate.

6. Care este motivul pentru care întrunirea “Trilateralei” a avut loc la Bucureşti? 6) Unul din motive îl constituie condescendenţa factorilor decizionali ai „Trilateralei” faţă de serviciile aduse, de-a lungul timpului, de Mugur Isărescu. Mugur a cerut mai mereu membrilor board-ului să ia în calcul organizarea la Bucureşti a unei astfel de întâlniri. El a fost mai tot timpul amânat, dar după ce BNR a decis achiziţionarea de bonduri FED abia atunci s-a luat decizia de a organiza una din şedinţele „trilateralei” la Bucureşti. Mai sunt şi alte motive, dar ele nu pot fi devoalate. Nu încă !
7. Care este cantitatea de aur aflată în ţară? Cât şi unde se află restul din rezerva de aur? 7) În scripte BNR are 103,7 tone de aur. Din care 61,9 la Londra, 34,8 la Zurich şi Geneva, iar restul la Bucureşti. Pentru aceste cantităţi aflate în străinătate BNR primeşte o dobîndă de 4 % pe an, calculată la valoarea medie lunară a aurului de la bursa din Londra. Este o procedură corectă şi legală a BNR-ului, fiindcă întreţinerea, paza şi asigurarea stocului de aur costă al naibii de mult. Astăzi o tonă de aur costă 10.000 Euro / lună, doar ca s-o depozitezi, s-o asiguri şi s-o păzeşti în spaţii bine definite, aflate sub control internaţional. Dacă ar fi ca BNR –ul să decidă depozitartea celor 103,7 tone de aur doar în beciurile sale de la Bucureşti, ar însemna să cheltuiască cam 1.037.000 Euro / lună ! Ar fi o prostie să procedezi astfel, aşa că BNR – ul a luat o decizie corectă şi înteleaptă de a depozita o mare parte din aur în străinătate, cu beneficii pentru ea şi în condiţii de garanţie depline.

8. De ce am cumpărat bonduri americane?

8) Cea mai grea întrebare… Nu fiindcă nu ştiu răspunsul, ci fiindcă adevărul, dacă ar fi spus integral, ar produce mari bulversaţii financiare pe piaţa politică şi economică românească. Parţial pot să spun doar câteva lucruri: Isărescu a fost nevoit să ia o astfel de decizie, salvând practic România de la faliment. Nu a vrut s-o facă, dar n-a avut încotro ! Politicile guvernamentale ale ultimilor 3 ani (mai ales din 2008 şi 2009) au fost … catastrofale. Vocea lui Isărescu n-a contat în faţa decidenţilor politici din ultimul an de mandat al lui Tăriceanu şi al primului an de mandat al lui Boc. Din păcate acţiunea de cumpărare de bonduri americane a fost supapa care a permis României să obţină banii de la FMI şi, mai ales, să aloce o parte importantă din ei către fondul de salarii şi pensii, lucru de neacceptat până azi de nici un alt acord între FMI şi oricare altă ţară din lume ! Isărescu este cel care a salvat ţara, realmente, de la faliment ! Sunt singurele răspunsuri pe care le-am primit, fără 3 surse, aşa că trebuie tratate ca atare. N-am să comentez. Aştept răspunsurile oficiale.



Agenţii mogulilor Patriciu şi Vîntu îl încadrează strâns pe noul mason-şef

Sămbătă seară, după două tururi de scrutin, s-a decis şefia masoneriei româneşti. Scaunul lui Chirovici a fost adjudecat de Radu Bălănescu, care a devenit Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România. Bălănescu, directorul Spitalului pentru copii Grigore Alexandrescu şi şef al catedrei de Chirurgie Ortopedie Pediatrică din cadrul Facultăţii de Medicină, este, din 2006, Pro Mare Maestru al marii Loji Naţionale din România şi membru de onoare al mai multor Loji din ţară - Lafayette, Leonardo da Vinci, Novus Ordo, Pitagora, Cavalerii Sfântului Gheorghe, Cavalerii Luminii. Medicul Radu Bălănescu, noul şef al masoneriei, va trebui să se reprofileze pe chirurgie estetică şi să taie în carne vie, dacă nu vrea să fie asociat cu oamenii lui Chirovici şi mai ales cu mânăriile acestora, via oligarhia rusofilă reprezentată de Patriciu şi Vîntu, „fraţi“ în rele care ar trebui să-şi găsească un loc onorabil de trai în comun la Loja Jilava.

Conform relatărilor unuia dintre insiderii masoneriei, Florin Ghiulbenghian: „Radu îl are alături pe Adi Stănciulescu, recunoscut pentru excelentele relaţii cu Marea Lojă a Statului Israel. O mare Lojă cu influenţă în întreaga lume. Şi cred că e de ajuns pe această temă“.
Ghiulbenghian mai adaugă: „Din păcate, pentru a-şi asigura liniştea în finală, Radu Bălănescu a fost forţat să negocieze cu Chirovici păstrarea în echipa sa a celor doi loiali parteneri ai, de acum, fostului Mare Maestru, mă refer la Dănuţ Tănasie şi Cristi Unteanu“.

Secondanţii lui Radu Bălănescu - uneltele lui Chirovici.
Cine sunt cei doi principali secondanţi ai lui Bălănescu, sfetnicii cei mai apropiaţi ai lui Chirovici, cel care a plecat ca să rămână, practic, atâta vreme cât principalii săi „gânditori“ rămân pe poziţii? Mai ales că Eugen Ovidiu Chirovici, în calitate de Mare Maestru din Trecut - va fi Preşedintele Consiliului Luminilor - organism cu rol executiv.
Cei doi principali apropiaţi ai lui Chirovici - şi de acum şi ai lui Bălănescu - sunt reprezentanţii lui Patriciu, respectiv Sorin Ovidiu Vîntu. Dănuţ Tănasie, fost cadru DIE, face parte din „logistica“ lui Dinu Patriciu, după ce anterior a făcut parte din „logistica“ Securităţii.

Ioan Dănuţ Tănasie este absolvent al Facultăţilor de Drept (1970) şi ASE-Relaţii Economice Internaţionale (1980), a lucrat în perioada 1968-1992 ca ofiţer operativ în Direcţia de Informaţii Externe (diviziunea TS), actualul SIE, de unde s-a pensionat şi a trecut în rezervă în mai 1992, cu gradul de locotenent-colonel. Tănasie, devenit mâna dreaptă a lui Chirovici, a fost şi subordonat direct, şi omul de încredere al lui Mihai Caraman, primul şef SIE după ‘89, (cel care a reuşit să penetreze cartierul general al NATO în beneficiul Moscovei, în anii ‘60). Chiar dacă poveştile moscovite par din negura timpului, iată că alte noi poveşti ruseşti s-au îmbârligat prin preajma lui Tănasie, angajat ca director al distribuţiei de motorină la rafinăria Vega a lui Patriciu. Tănasie şi Patriciu, membri ai lojii „Phoenix“ a MLNUR, alături de alt subordonat patrician, Călin Popescu Tăriceanu, l-au secondat strâns pe Chirovici, iniţiat în 1997 şi care făcea parte dintr-o Lojă disidentă (MLUNR), unde a fost ales Mare Maestru, în 2000, în ciuda faptului că nu avea vechimea necesară (7 ani ca Maestru şi unul ca Maestru Venerabil). Chirovici s-a transferat în 2001 din MLNUR în MLNR; în 2003 avea să fie ales Mare Maestru al MLNR, în locul lui Comănescu, deşi nici atunci nu îndeplinea cutuma amintită.
Vârfuri ale Marii Loji Naţionale a României (MLNR), instalate la conducere în 2003, au fost strâns legate de exponenţi ai masoneriei ruse, cu care au colaborat promovându-le interese economice sau de sistem. „Colaborarea“ a ajuns să se intersecteze direct cu politicul şi să-l influenţeze, uneori decisiv. Referendumul din 2007, în timpul căruia Kondiakov s-a afişat pe la biroul de la guvern al „colegului“ Tăriceanu, a fost un moment de „ieşire la lumină“ a fraţilor întru şorţuleţe cu broderie rusească. Chirovici - lumina de sub scaun i-a venit de la Moscova

Chirovici a primit practic Lumina, cum zic ei, de la Răsărit, adică chiar de la masonul rus Kondiakov. Fostul cadru KGB Anatol Andreevici Coman, şef al Marii Loje Masonice din Republica Moldova, l-a adus la Conventul de la Bucureşti al Marii Loje Române de la Sala Palatului pe Alexander Kondiakov, ofiţer al serviciilor ruseşti, artizan al întâlnirii de taină dintre Adrian Năstase şi Vladimir Putin din anul 2004 şi directorul general al firmei Novokom, un cover „discret“, un fel de şorţuleţ al serviciilor ruseşti de spionaj. În vremea URSS, Kondiakov a fost corespondent al Agenţiei de ştiri TASS şi consilier al preşedintelui Comitetului Organizaţiilor de Tineret din URSS (Komsomol). A lucrat în rezidenţa serviciului sovietic la Londra. Chirovici, pilotat din spate de Ady Năstase & Comp. (Tataia Ilici), este acela care a deschis pe căi masonice drumul capitalului estic către România, în schimbul unor oportunităţi în spaţiul CSI pentru un grup de afaceri transpartinic (PSD-PNL-PC). Acest grup, ai cărui membri sunt masoni de frunte în România, a răspuns intereselor unor oligarhi din Rusia care, la rându-le, urmăreau scopuri personale, dar şi strategice, de acaparare nu doar a pieţei energetice din România, ci şi a altor sectoare economice importante. Dosarul de spionaj şi trădare din 2006 deschidea doar o mică fereastră asupra ansamblului combinaţiilor care se derulează şi astăzi, pe filiere neschimbate.

Reprezentanţii „culoarului moldovenesc“ către mamuska Rusia sunt bine aşezaţi şi în România, fiind înzestraţi cu toţii şi cu cetăţenie română. Fostul şef al masoneriei de Moldova, Anatol Coman, avea patru firme la vedere în România, dintre care două înregistrate în aceeaşi zi (31 august 2005), în Capitală: Interenergo Group Company şi Inter Resources Company - axate pe comerţul de combustibili. În prima, Coman e asociat cu o firmă din Doneţk, Ucraina. Prietenia sa cu Dinu Patriciu şi Eugen Ovidiu Chirovici era de notorietate în mediile masonice şi de business. Fratele lui Anatol Coman era director în Rompetrol Chişinău, iar soţia lui Eugen Ovidiu Chirovici, Mihaela Chirovici, director la Rompetrol Bucureşti. Un alt personaj de frunte al masoneriei moldoveneşti cu strânse legături la Bucureşti, mai ales la Grupul Rompetrol, este Ion Sturza, fost premier în 1999, tot cetăţean al României şi cu afaceri mari aici.

Ion Sturza, de asemenea kaghebist la bază, a fost o piesă de marcă a grupării Lucinschi. În 1987, îl găsim ca participant la înfiinţarea Organizaţiei de Comerţ Exterior „Moldex“ (OCEM), de pe lângă Guvernul RSS Moldoveneşti, instituţie controlată de KGB. Sturza, fost director general al Rompetrol-Moldova şi fost consul onorific al Kazahstanului în Republica Moldova, este unul dintre intermediarii principali ai „afacerii secolului“, vânzarea Grupului Rompetrol către KazMunai Gaz. Patriciu s-a grăbit să vândă încă de la finalizarea dosarului procuraturii, în septembrie 2006, şi a folosit la maximum intervalul nesfârşitelor amânări pentru a finaliza tranzacţia de predare a Rompetrol în mâna adevăraţilor stăpâni - ruşii, contra unei valijioare cu bani - cam un miliard - dusă la păstrare tot în Moldova.

Eterna valiză cu bani ruseşti se regăseşte şi la celălat oligarh penal - Sorin Ovidiu Vîntu, cel care l-a ajutat pe Patriciu să pună mâna pe Rompetrol şi în ale cărui afaceri se regăsesc numeroşi cetăţeni moldoveni, cu sau fără şorţuleţe.
Printre purtătorii de valize cu bani ale lui Vîntu se găseşte Cristian Unteanu, mânuitorul banilor oengistului SOV, respectiv administratorul fundaţiei Vîntu, de la Bruxelles, ONG intrat în atenţia publicaţiei „Curentul“ pentru anumite mişculaţii de fonduri, bani pe care Vîntu îi utiliza pentru a-şi cumpăra imagine sau pentru a intra în graţiile cercului Tismăneanu. Unteanu, acuzat de relaţii cu vechea Securitate, a fost primul şef de cabinet al lui Petre Roman în 1990, a ajuns „ziarist“, corespondent „Ziua“ la Bruxelles, actual trimis al Realităţii TV şi un fel de „ministru de externe“ ad-hoc al masoneriei române, ocupând demnitatea de Mare Secretar de Externe al MLNR.

Masonii Venerabili din Bucuresti si pozitiile lor in stat si societate dupa V.R.

Lista semnificativa a celor mai importanti “venerabili” din Bucuresti cu tot cu Lojele de care apartin si afacerile sau functiile lor in institutii publice, pentru a demonstra nivelul penetrarii unor sectoare importante ale societatii si structurilor statului de catre membri ai unei organizatii cu caracter secret.

LISTA LUI RONCEA
1. Alexandru Dăescu (Loja Concordia) – director în cadrul Institutului Ana Aslan
2. Pierre de Hillerin (Loja Delta Dunării) – director al Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport
3. Vlademir Georgescu (Loja Nicolae Bălcescu) – profesor universitar
4. Nicu Alifantis (Loja Nomine Mircea Sion) – artist
5. Mihai Oancea (Loja Ieroboam) – afaceri imobiliare
6. Bogdan Pârvanu (Loja Bucureşti) – arhitect şef al Primăriei sector 2 Bucureşti
7. Adrian Bălan (Loja Meşterul Manole) – afaceri imobiliare
8. Andrei Toma (Loja România Unită – preşedinte de regiune la Asociaţia Naţională a Cluburilor Lions
9. Ştefan Chiocinaru (Loja I.C. Brătianu) – profesor de ştiinţe politice, jurnalist, doctor în drept internaţional
10. Mircea Neacşa (Loja Carol Davila) – director în cadrul Televiziunii Române
11. Victor Teodor Iovici (Loja Scara lui Iavov) – viceprimar al Municipiului Bucureşti, membru în conducerea PRM
12. Bogdan-Dimitrie Niculae (Loja Cavalerii Sf. Raphael) – medic specialist dermatolog, preşedinte Asociaţia Română Anti-Aging Lasermed
13. Cornel Hagiescu (Loja Echerul de Aur) – manager casa de producţie IMAGINA
14. Mircea Perpelea (Loja William Preston) – director în cadrul Băncii Naţionale a României, fost prefect al judeţului Vâlcea
15. Octavian-Mircea Grozea (Loja Romana) – om de afaceri, MTG MANAGEMENT SOLUTIONS, PRICE JOY şi LCT OPTICAL COMMUNICATION
16. Liviu Poenaru (Loja Lumina) – avocat
17. Ionel-Cristinel I. Deaconescu (Loja Etica) – consilier PDL în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, om de afaceri
18. Adrian Dimitriu (Loja Memphis) – om de afaceri, RCS INTERNATIONAL FORWARDING
19. Nicolae Efimov (Loja Gheorghe Comănescu) – director Spitalul CFR 2, doctor în ştiinţe medicale (ortopedie)
20. Florin Stoenescu (Loja Calea Inimii) – secretarul Comisiei de Istorie a Centrului Academic de Studii Hermeneutice 21. Dinu Albu (Loja Albert Pike) – medic primar obstetrică-ginecologie, Spitalul Clinic Panait Sârbu
22. Cristian Piedone Popescu (Loja Lumină şi Adevăr) – primar al sectorului 4 Bucureşti
23. Dan Dumitru (Loja Templul Umanităţii) – reprezentant al firmei americane ENRON în Romania, fost ofiţer SIE, fost şef al Oficiului pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova din Guvernul României
24. Leonard Lucian Bădică (Loja Lux et Veritas) – om de afaceri, BIP TELECOM, fost ofiţer M.Ap.N.
25. Liviu Ionescu (Loja Excelsior) – om de afaceri, Creativit Biz şi imobiliare
26. Aurel Teodorescu (Loja Solomon) – director al Direcţiei Migraţie din Oficiul Român pentru Imigrări din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (detaşat din funcţia de consilier în cadrul M.A.I. în subordinea secretarului de stat pe Relaţia cu Parlamentul şi Afaceri Europene), soţul Danielei Nicoleta Andreescu (Secretar General al Guvernului), fost ofiţer de securitate înainte de 1989, fost director de departament în Primăria Municipiului Bucureşti (demis urmare unui scandal cu spaţii comerciale), fost comisar în Garda Financiară (demis urmare unui dosar penal de contrabandă cu cetăţeni arabi), fost director adjunct la Direcţia de Supraveghere şi Control Financiar din Direcţia Generală a Vămilor (demis urmare faptului că a fost cercetat penal în dosare cu Omar Hayssam şi implicării ca cercetat penal în Dosarul Ţigareta II), fost director al Direcţiei de Audit din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (demis în 2003 şi anchetat de Parchetul Naţional Anticorupţie împreună cu Preşedintele CNAS Eugen Ţurlea), fost director adjunct şi director al Oficiului pentru Migraţia Forţei de Munca în perioada 2003 – 2006 (implicat în scandalul contractelor de muncă cu străinătatea şi în cel al adeverinţelor medicale de la CARITAS), fost membru PD (a demisionat urmare faptului că CNSAS a emis decizie de fost ofiţer de securitate)
27. Jenică Poenaru (Loja Demnitate şi Frăţie) – om de afaceri, Atlas Airlines şi preşedinte al Confederaţiei Patronatului Român, fost director al Aeroportului Băneasa în 1989, fost director general al Autorităţii Aeronautice Civile Române
28. Constantin Mincu (Loja Luceafărul Libertăţii) – avocat
29. Narcis Copcă (Loja Novus Ordo) – Managerul Spitalului “Sf. Maria” din Bucureşti, prof. univ. dr. în ştiinţe medicale
30. Constantin Onişor (Loja Grifin) – general de brigadă (în rezervă), fost comandant al Şcolii Militare de Aplicaţii pentru Tancuri „Mihai Viteazu”, fost comandant al Garnizoanei Piteşti (destituit urmare unui scandal de hărţuire sexuală)
31. Marius Chervase (Loja Logos) – ofiţer de poliţie, conf.univ.dr. la Academia de Poliţie, vicepreşedinte al Corpului Naţional al Poliţiştilor – Departamentul Academia de Poliţie
32. Corvin Nedelcu (Loja Izvorul Înţelepciunii) – secretar general al Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, fost ofiţer M.Ap.N., fost ofiţer S.P.P., fost jurist al UPETROM Ploieşti (utilaj petrolier – fost 1 MAI Ploieşti), fost vicepreşedinte al ROVIT S.A. Valea Călugărească (vinuri), fost consilier şi secretar general adjunct la Ministerul Dezvoltării Regionale
33. Mihnea Paul Popescu (Loja Iris) – om de afaceri, preşedinte CASINO LIFE & BUSINESS MAGAZINE
34. Marc Huot (Loja Memento Mori) – preşedinte Wirquin Romania (parte a holdingului Wirquin Plastiques din Franţa care a cumpărat Urbis Sanitare)
35. Ioan Grigore Popa (Loja Enoch) – consilier PDL la Consiliul General al Municipiului Bucureşti, fost viceprimar al Municipiului Bucureşti, fost director al O.P.S.P.I., fost proprietar al Rasco Traffic (vândut grupului UTI, actual UTI Rasco, firmă care gestionează semaforizarea Capitalei)
36. Mihai Butucaru (Loja Morphosis) – Arhitect, Preşedintele Fedraţiei Române de Yachting
37. Dacian Cerneştean (Loja Heliopolis) – om de afaceri, societatea de brokeraj în asigurări Eos Risq Romania
38. Enache Jiru (Loja Adrian Dohotaru) – om de afaceri, membru în Consiliul de Administraţie la CEC, fost secretar de Stat în Ministerul Finanţelor Publice, fost preşedinte al CEC, fost preşedinte al MKB Romexttera Fond de Pensii, fost preşedinte al comisiei de selecţie a administratorului pentru Fondul Proprietatea
39. Dumitru-Stoica Şeicaru (Loja Edmond Nicolau) – om de afaceri, Constyle Company
40. Şerban Savu (Loja Lumina Lex) – artist
41. Adrian Oghină (Loja Costin Mihăescu) – om de afaceri imobiliare, fost viceprimar al Primăriei sector 1 Bucureşti, membru PNL
42. Ion Pârgaru (Loja Nat Granstein) – om de afaceri, fost preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industie, fost deputat PDSR, fost director general în Ministerul Economiei, actual membru PNL Gorj
43. Dan Medeanu (Loja Atlantida) – scriitor şi ziarist
44. Ionel Dumitru (Loja Hermes Trimegistus) – om de afaceri (papetărie şi birotică), Dumitru Business House
45. Ion Biriş (Loja Noua Românie) – om de afaceri, Clubul Office
46. Daniel Goşea (Loja Philadelphia) – director în Ministerul Afacerilor Externe
47. Viorel Ţigănescu (Loja Cezar Bolliac) – profesor, fost inspector adjunct al Inspectoratului General al Municipiului Bucureşti
48. Dan Docan (Loja Legenda lui Hiram) – om de afaceri, cafeneaua Otro Cafe, agenţie plasare dansatoare şi femei pentru escort în străinătate printr-o firmă din Braşov împreună cu un patron de hotel local, fost informator al Securităţii, fost director general Imprimeria Naţională, fost secretar la Primăria Sector 3 şi la Primaria Sector 5 din Bucureşti, fost judecător
49. Herve Madramany (Les 3 Lys) – om de afaceri, arbitru internaţional de tenis
50. Petre Terzi (Loja Academica) – profesor universitar
51. Stelian-Alexandru Panescu (Loja Benjamin Franklin) – om de afaceri, Smart Sigma
52. Daniel Mihail Tudor (Loja Luca Pacioli) – Director Executiv Adjunct pentru Activitatea de Inspecţie Fiscală la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiul Bucureşti
53. Alexandru Vitălaru (Loja Constantin Mavrocordat) – medic veterinar, profesor Facultatea de Medicină Veterinară
54. Ion-Bogdan Teodor Georgescu (Loja Cantacuzino) – doctor în ştiinţe medicale, şef disciplină la Facultatea Titu Maiorescu, medic primar stomatolog
55. Dan Brebeanu (Loja Sothis) – om de afaceri, Ghmc-Mineral Grup
56. Eugen Matzota (Loja Lanţul Masonic) – om de afaceri, MATZOTA Group
57. Mihai Neicu (Loja Veritas) – om de afaceri, Nei Guard, membru PDL, membru în Consiliile de Administraţie la RATB şi REBU
58. Constantin Dinulescu (Loja Magistri Lapidum) – artist
59. Adrian Petre Pascu (Loja Osiris) – om de afaceri, Geotop 2001 (implicată în scandalul cu cadastrarea judeţului Constanţa, legat de Miron Mitrea şi Nicuşor Constantinescu)
60. Nicuşor Dedu (Loja Ulpia Traina) – om de afaceri, Deltarom (implicată în scandalul incineratorului de la Bod, Braşov)
61. Mihail Vicenţiu Ivan (Loja Noua Europă) – profesor universitar
62. Florian Pinţă (Loja Giuseppe Garibaldi) – general-locotenet în rezervă, fost şef de stat major al Armatei 1 (1998-2000), fost şef al Corpului 1 Armată Teritorial – noua denumire a Armatei 1 (2000-2001), fost comandant al Brigăzii 282 Mecanizate (2001-2003), fost director al Statului Major al Forţelor Terestre (2003-2004) şi locţiitor al şefului Statului Major General (2004-2006), fost comandant al Comandamentului 2 Operaţional Întrunit “Mareşal Alexandru Averescu” (fosta Armată a II-a), dislocată în Buzău (2006 – 2008)
63. Eugen Gheorghe (Loja Călugăreni) – fost director în Direcţia Generală a Vămilor, consilier PDL la Consiliul Local Sector 6
64. Virgil Nadolu (Loja Agora) – vicepreşedinte Uniunea Practicienilor de Protecţia Mediului din România
65. Alberto Matei (Loja Tatra) – om de afaceri, A&E Audit Financial Consulting
66. Dinu Săraru (Loja Luceafărul) – romancier, publicist şi dramaturg, fost redactor la “Radiodifuziunea Română”, fost secretar general de redacţie la Revista Secolul 20, fost jurnalist, la ziarul “Scânteia Tineretului”, fost secretar general de redacţie la revista Luceafărul, fost şef al “Publicaţiilor Televiziunii Române”, fost redactor-şef adjunct si apoi redactor şef al “Redacţiei Culturale a TVR”, fost director al “Teatrului Mic” şi “Teatrului foarte Mic” anii (1977-1990), fost director al “Teatrului Naţional “Ion Luca Caragiale” din Bucureşti (2001 – 2004)
67. Vasile Condoiu (Loja Anderson 1723) – şef birou la Oficiul Român pentru Imigrări din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, fost director interimar al Oficiului
68. Mihai George Staicu (Loja Opera Magna) – om de afaceri, LUNA COMMUNICATIONS
69. Aurel Curdov (Loja Cavalerii Sf. Andrei) – secretarul general al sindicatului de la Tarom
70. Dan Anghel (Loja Constantin Bărbulescu) – bioterapeut
71. Ioan Lixandru (Loja Cavalerii României) – vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România, fost director general al Tarom
72. Relu Leonid Manguta (Loja Tracia) – om de afaceri, Maneuro
73. Gabriel Mihalache (Loja Lâna de Aur) – director al Sucursalei de Transport Bucureştii Noi a Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”
74. Andrei Sluşărencu (Loja Hiram) – om de afaceri, ROBINSON TURISM
75. Cornel Purcărea (Loja Constantin Brâncuşi) – om de afaceri cereale, fost director executiv al societăţii Romagro, fost ofiţer M.Ap.N.
76. Gabriel Giurgiu (Loja Sf. Ioan) – jurnalist
77. Gheorghe Gogescu (Loja Les Sages d’Heliopolis) – artist decorator
78. Raymond Marin (Loja Millenium) – vicepreşedinte Vodafone
79. Emil Săndulescu (Loja Toleranţă şi Fraternitate – fizician, membru al Academiei Române, fost deputat PNŢCD
80. Lucian Diaconescu (Loja Columna) – medic chirurg ortoped la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan” din Bucureşti 81. Eduard Matei (Loja Gaudeamus) – om de afaceri, fost preşedinte la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
82. Mircea Gheordunescu (Loja Server Frenţiu) – fizician, fost adjunct al directorului Serviciului Român de Informaşii (1997-2001), fost consul general al României la Milano (2002-2007)
83. Gheorghe Vâlceanu (Loja Humanitas) – avocat
84. Florin Ghiulbenghian (Loja Sfinx) – om de afaceri, casele de schimb valutar şi consignaţiile Edmond, revoluţionar
85. Paul Popovici (Loja Titu Maiorescu) – profesor universitar
86. Valentin Lolea (Loja Dreptate şi Frăţie) – om de afaceri, Loreto Exim (Tatra Romania)
87. Nicu Rădulescu (Steaua Polară) – om de afaceri turism, preşedinte la Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România
88. Mircea Vasile Popescu (Loja România Modernă) – vicepreşdinte Curtea de Conturi
89. Traian Popescu (Loja Demnitatea Românească) – om de afaceri, ARBOmedia
90. Nicolae Rădulescu-Botică (Loja Egalitatea) – avocat
91. Daniel Gruia (Loja Steaua României) – Director General Adjunct al Direcţiei Generale de Tehnologia Informaţiei din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
92. Adrian Panaghianu (Loja Lumina Masonică) – director Apa Nova
93. Doru Dragomir (Loja Fiii României) – om de afaceri, Innerlook
94. Constantin Berevoianu (Loja Prometeu) – director Apa Nova
95. Mircea Chelaru (Zamolxis) – general de corp de armată cu patru stele în rezervă, fost Şef al Marelui Stat Major, fost comandat al Corpului 10 Armată “Ştefan cel Mare” din Iaşi, fost preşedinte ale PUNR, fost vicepreşedinte al Partidului Conservator
96. Mugurel Dragoş Jianu (Loja Horus) – avocat
97. Mustafa Oral (Loja Isik) – om de afaceri în domeniul consultanţă, acuzat în dosarul spionilor economici (Stamen Stancev, Vadim Benyatov)
98. Iuliu Stocklosa (Loja C.A. Rosetti) – om de afaceri, East Electric
99. Cristian Turculeasa (Loja Cavalerii Templului) – om de afaceri, ALCRIS TRANSCOMEXIM
100. Victor Racolţa (Loja Balcani) – om de afaceri, ENEAS
101. Adrian Motomancea (Loja Kogaion) – profesor universitar
102. Ştefan Blaj (Loja Hermes) – general de brigadă medic, şef de secţie la Spitalul Militar Central, conferenţiar universitar doctor la UMF “Carol Davila” din Bucureşti, specialitatea boli interne şi gastroenterologie
103. Marian Nasty Vlădoiu (Loja Tăcerea) – avocat, preşedintele Camerei de Comerţ România – Israel, preşedinte Asociaţia Română de Luptă Antiterorism; s-a lansat în masonerie ca ginere al lui Dorin Voinea, fost Pro-Mare Maestru al MLNR în perioada Bebe Comănescu; după ce Dorin Voinea a pierdut funcţia, a divorţat deşi avea 2 copii gemeni; în prezent Dorin Voinea este membru al Tribunalului Masonic;
104. Ion Smeeianu (Loja I.G. Duca) – om de afaceri IT&C şi telecom, fost secretar de stat la Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, fost preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii ........................................



Cel mai tare om din lume

Putem schimba cu China bani şi mărfuri, dar mai puţin valori politice?

A devenit aproape un clişeu de limbaj să-l numim pe preşedintele Statelor Unite drept „cel mai puternic om de pe planetă”. E momentul pentru o abordare nouă. Topul „Forbes” al celor mai puternici oameni ai lumii tocmai l-a aşezat în prima poziţie pe preşedintele Chinei, Hu Jintao. Schimbarea la vârf este, bineînţeles, încă o mărturie (a câta?) a ascensiunii Chinei, dar şi a dependenţei tot mai accentuate a economiei americane de cea chineză. Este şi un semn al multiplicării polilor de putere pe glob, după două decenii de supremaţie americană. Să nu ne mire dacă, într-o bună zi, vom întâlni în vârful clasamentului oameni precum preşedintele Braziliei, premierul Indiei sau, cine ştie, poate chiar preşedintele Consiliului European.
Dar prezenţa chineză de azi ridică şi câteva întrebări. Cum ar fi aceea dacă modelul chinezesc de dezvoltare se va dovedi suficient de atractiv pentru tot mai multe guverne şi chiar popoare. După prăbuşirea comunismului, singura cale spre bunăstare părea aceea a economiei libere, democraţiei şi drepturilor omului. Să se fi terminat această epocă? Să nu uităm că dincolo de învelişul ideologic avem, totuşi, o Chină a unui capitalism sălbatic, demn de cărţile lui Dickens. Iar în Occident, modelul chinez ajunge să fie privit cu simpatie, paradoxal, chiar în zona celor mai duri neoconservatori, cărora le place să creadă că prea multă democraţie şi prea multe drepturi pentru oameni strică. În lumea liberă, şi nu altundeva, oamenilor de rând li se cere să facă sacrificii şi să renunţe la drepturi sociale pentru a repara ceea ce alţii au distrus, aruncând lumea în criză. Şi nimeni nu garantează că, odată trecut hopul, nu ne vom întoarce la capitalismul de cazinou ce a dus lumea pe buza prăpastiei. Aşa că înainte de a ne mira, de a ne bucura sau de a ne speria, e bine să vedem această nouă dovadă a ascensiunii Chinei şi ca pe o încercare pentru propriile noastre valori: libertate individuală, economie deschisă, sisteme sociale solide. Ne place să zicem despre ele că sunt universale, dar chiar aşa să fie? Astăzi, liderii europeni (de la Atena la Paris, de la Budapesta şi Varşovia până la Lisabona - nu şi din Bucureştii adormiţi) discută cu China despre bani şi investiţii. Nu despre disidenţi arestaţi şi internet cenzurat. E posibilă o asemenea coabitare, bazată pe interese, între lumea liberă şi ţara celui mai puternic om de pe planetă? Putem schimba cu China bani şi mărfuri, dar mai puţin valori politice? Un lucru e clar: epoca expansiunii democraţiilor pare să se fi terminat sau cel puţin să fi luat o lungă pauză. Atunci, măcar să ne apărăm valorile democratice la noi acasă. Şi ce va fi vom mai vedea.

“Ascensiunea Chinei este şi o încercare pentru propriile noastre valori.”