marți, 30 decembrie 2014

PATANJALI

Versiunea cea mai simpla, cadou. Compilata din patru surse. Nu mai are nevoie de comentarii. Savurati nectarul divin al cunoasterii pure: SAT-CHIT-ANANDA. 
Scurta introducere preluata de la: http://www.danmirahorian.ro/TrezireainTraditiileSpiritualealeOmenirii.pdf .  
"Calea Yoga expusa de Patanjali (Raja Yoga-Yoga Regala) este numita si ashtanga yoga (calea de unificare cu opt ramuri) fiindca e alcatuita din opt (ashta) părţi, ramuri sau brate (anga). Aceste ramuri sunt interdependente şi au valoare egală, fiindca fiecare poate conduce la Eliberare, adica la starea de suspendare a dualitatii subiect-obiect prin Samadhi. Termenul din lb. sanskrita aṅgam (anga), are semnificatia de ramura [ramuri, membre, braţ, parte (a aceluiasi corp: svanga - propriul corp)] si a fost tradus gresit prin etape, trepte, pasi succesivi, ca si cum "un drum orizontal, o succesiune de etape, trepte sau pasi ar putea duce vreodata dincolo de lumea manifestata (orizontala)". Julius Evola (1898-1974) in cartea sa: "Yoga Secreta a Puterilor Divine" (Editura: Deceneu,1995, pag 48) afirma: "este absurd sa plasezi absolutul la finalul unei succesiuni temporale de diferite grade, trepte, etape, pasi, fiindca absolutul nu poate fi atins urmand o cale orizontala, ci doar una verticala, extratemporala, evadand din conditia temporala, caracterizata de notiunile de inainte si dupa."

YOGA-SUTRA 
Cap. I  S A M A D H I - P A D A
(Despre Samadhi)
1. Acum urmează expunerea Învăţăturii esenţiale YOGA.
2. YOGA este suprimarea (NIRODHA) completă a modificărilor (VRITTI) conţinutului minţii (CHITTA). 
3. Atunci când VRITTI-urile sunt blocate, Văzătorul (DRASHTA, PURUSHA sau ATMAN) este stabilit în propria sa natură esenţială (SVARUPA), adică rămane identificat cu el insuşi.
4. În afara stării de YOGA are loc identificarea lui PURUSHA cu modificările continutului mintii (CHITTA), adica este ascuns de către acest continut.
5. Modificările fundamentale ale minţii (VRITTI) sunt de cinci feluri; ele pot fi dureroase sau impure (KLISHTA) si plăcute sau pure (AKLISHTA).
6. Aceste cinci modificări fundamentale (VRITTI) ale minţii sunt: cunoaşterea corectă (PRAMANA), cunoaşterea non-discriminativă sau eroarea (VIPARYAYA), imaginaţia sau inchipuirea (VIKALPA), somnul fără vise (NIDRA) şi memoria (SMRITI).
7. Sursele cunoaşterii corecte (PRAMANA) sunt: perceptia individuală directă (PRATYAKSHA), inferenţa sau deducţia logica (ANUMANA) şi mărturia (AGAMA) sau revelaţia celor care au perceput direct Adevărul.
8. Cunoaşterea non-discriminativă sau falsă (VIPARYAYA) este cunoaşterea care nu este bazată pe o formă reală adecvată.
9. Cunoaşterea care decurge numai din cuvinte, lipsită de un obiect real perceptibil corespunzător, este imaginatie (VIKALPA).
10. Somnul fără vise (NIDRA) este acel VRITTI care are drept suport absenţa tranzitorie a continutului mental (PRATYAYA) specific stării de veghe si stării de vis.
11. Memoria (SMRITI) este neabandonarea din minte a obiectelor experimentate anterior. 
12. Stoparea (NIRODHA) acestor cinci VRITTI se realizează prin practică continuă (ABHYASA) şi  detaşare (VAIRAGYA).
13. Perseverenţa în practică (ABHYASA) înseamnă efortul susţinut pentru stabilitatea stării conţinutului mental (fără VRITTI).
 14. Practica devine ferm întemeiată dacă e continuată fără întrerupere o lungă perioadă de timp, cu dăruire şi aspiraţie infinită către ţelul suprem al fiinţei umane [DUMNEZEU].
15. Când individul se eliberează atât de dorinţele pentru obiectele cunoscute prin simţuri, cât şi pentru acelea de care a auzit vorbindu-se, starea aceasta de conştiinţă este detaşarea spirituală (VAIRAGYA).
16. Suprema detaşare (VAIRAGYA) este născută din cunoasterea adevărată a lui PURUSHA şi este eliberarea chiar şi de tendinţe (GUNA), adică detaşarea faţă de toate aspectele lui PRAKRITI, nu numai faţă de obiecte.
17. În SAMPRAJNATA-SAMADHI obiectul de concentrare se sprijina pe judecata (VITARKA), reflectare intuitiva (VICHARA), beatitudine (ANANDA) sau conştiinţa existenţei individualităţii (ASMITA).
18. ASAMPRAJNATA-SAMADHI desemnează starea în care din minte dispare obiectul si rămân doar intipăririle lui (SAMSKARA) in câmpul constiintei. Acesta permite cunoasterea lui ATMAN.
19. Yoghinii fără trup (VIDEHA) şi cei deja fuzionaţi cu întreaga PRAKRITI (PRAKRITILAYA) ating cu usurinţa prin reîncarnare ASAMPRAJNATA SAMADHI. 
20. Ceilalţi (decât cei dezincarnaţi (VIDEHA) şi fuzionaţi în diferite aspecte ale lui PRAKRITI (PRAKRITILAYA)) ating ASAMPRAJNATA-SAMADHI trecând prin stadiile de credinţă (SHRADDHA), voinţă intensă, efort susţinut şi energie puternică (VIRYA), memorie excelentă (SMRITI, adică reamintirea stărilor identice) şi respectiv inteligenţă cognitivă derivată din SAMPRAJNATA-SAMADHI (SAMADHI-PRAJNA).
21. Aceia care au o aspiraţie-dorinţă (SAMVEGA) extrem de puternică ating ASAMPRAJNATA SAMADHI foarte repede. 
22. Cu dorinţa (SAMVEGA) crescând în intensitate, de la slabă la medie şi apoi la extrem de puternică, ASAMPRAJNATA SAMADHI poate fi atins mai târziu, mai repede sau foarte repede.
23. Sau prin devoţiune pentru ISHVARA ASAMPRAJNATA SAMADHI poate fi atins.
24. ISHVARA (Stapanul Suprem sau esenţa purei conştiinţe macrocosmice) este supremul PURUSHA transcendent, neatins de cauzele suferintei sau tensiuni fundamentale ale minţii (KLESHA), de acţiuni (KARMA), consecinţele acţiunilor şi tendinţele latente.
25. În ISHVARA este condensată sub formă de esenţă sămânţa (BIJA) omnişcienţei nelimitate (SARVAJNA).
26. Nefiind limitat de timp, El este Învaţatorul chiar al celor dintâi GURU.
27. AUM e sunetul subtil de rezonanţă care Îl desemnează sau Îl manifestă pe ISHVARA.
28. Acesta (AUM) trebuie recitat în mod repetat (JAPA) meditând asupra înţelesului acestuia.
29. Prin această practică se ajunge gradat la interiorizare extatică şi obstacolele pe calea YOGA sunt depăşite.
30. Boala, lâncezeala, îndoiala, nepăsarea, inconsecvenţa, nerenunţarea la plăcerile simţurilor, percepţia eronată, neimplinirea unei etape şi instabilitatea stărilor superioare odată obţinute sunt obstacolele pe calea YOGA şi produc imprăştierea minţii.
31. Durerea, depresia sau anxietatea, agitaţia corpului şi respiraţia neregulată sunt simptomele (insoţitoare) distracţiei mentale (VIKSHEPA).
32. Pentru îndepărtarea acestora (a obstacolelor şi a simptomelor auxiliare) este necesară practica concentrării mentale asupra unui principiu (TATTVA) unic (EKATATTVABHYASA).
33. Cultivând atitudini de bunăvoinţă (MAITRI) faţă de fericire (SUKHA), compasiune (KARUNA) faţă de mizerie (DUHKA), bucurie (MUDITA) faţă de virtute (PUNYA) şi indiferenţă (APEKSHANA) faţă de viciu sau nebunie (APUNYA), mintea (CHITTA) devine pură şi împăcată.
34. Sau prin expiraţie (RECHAKA) şi reţinerea respiraţiei (KUMBHAKA) se poate controla mintea.
35. Altfel, mintea poate fi stăpânită şi făcută fermă concentrând-o asupra experienţei simţurilor, astfel încât să simţim vie, intensă şi constantă plăcerea pe care aceste simţuri ne-o procură.
36. Sau se poate controla mintea meditând asupra unei stari luminoase pure din inimă (JYOTISMATI) care e senină, dincolo de orice supărări (VISHOKA).
37. Sau mintea poate fi controlată prin concentrarea şi identificarea telepatică cu fiinţele extrem de evoluate (VITARAGA) care au atins realizarea supremă şi care sunt total lipsite de pasiuni.
38. Sau altfel, mintea poate fi făcută fermă dându-i ca suport (ALAMBANA) al meditaţiei cunoaşterea (JNANA) din vis (SVAPNA) şi somn fără vise (NIDRA).
39. Sau prin meditaţia asupra obiectului sau fiintei adorate mintea poate fi liniştită.
40. Astfel, prin liniştirea şi controlarea minţii yoghinul dobândeşte stăpânirea completă asupra tuturor obiectelor meditaţiei, de la cel mai mic atom (PARAMANU) până la intregul univers (PARAMA-MAHATTVA). 
41. In cazul celui ale carui modificari mentale (VRITTI ) au fost epuizate se implineste starea de acceptare completa si egalitate (SAMAPATTI), acea stare de identificare perfectă intre Cunoscător, cunoscut şi cunoaştere, de completă absorbţie a mentalului, în care mentalul devine ceea ce reflectă, la fel cum un cristal pur ia culoarea obiectelor pe care stă.
42. Acea stare de SAMADHI, care apare atunci când conştiinţa alternează între cuvânt (SHABDA), obiectul desemnat (ARTHA) şi cunoaşterea sa mentală (JNANA), este o stare de amestecare a minţii (VITARKA) şi e numită SAVITARKA SAMAPATTI (primul stadiu al minţii superconştiente şi predomină gandirea verbală, discursivă, logică).
43. După completa purificare a memoriei (SMRITI), adică dupa eliminarea SAMSKARA-urilor, ca si când mintea ar fi lipsită de forma proprie (SVARUPA), când numai cunoaşterea pură a obiectului (NIRBHASA) mai este prezentă, aceasta e NIRVITARKA SAMAPATTI (stare de samadhi fără judecare, fără logică, cand s-au decantat cele trei aspecte ale obiectelor).
44. Prin aceasta s-au explicat SAVICHARA SAMADHI (starea reflexivă), NIRVICHARA SAMADHI (starea suprareflexivă) ca avand drept obiect domeniul celor subtile (SUKSHMA).
45. Iar stadiile de SAMADHI care se referă la obiectele subtile (adică VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA SAMADHI) se extind până la ALINGA (stadiul tendintelor Naturii fără semn de diferentiere, tendintele sunt amestecate in mod egal si complet una cu celelalte). 
46. Stadiile subtile care au fost explicate anterior constituie numai SABIJA-SAMADHI (cu sămânţă).
47. După ce s-a atins extrema claritate în starea suprareflexivă a mintii (NIRVICHARA SAMADHI) răsare lumina spirituală care provine de la Sinele Suprem.
48. În această stare de NIRVICHARA SAMADHI Înalta Cunoastere sau starea de supraconstiinţă (PRAJNA) devine  cea care revelează Adevărul Ultim (RITAMBHARA) in constiinţă.
49. Obiectul Înaltei Cunoaşteri este diferit de cel al cunoasterii dobândite din auzite (SHRUTA) sau prin inferenţă (ANUMANA), deoarece ea are un scop si domeniu particular.
50. Întipărirea născută din acest SABIJA-SAMADHI depăşeşte cu mult în elevare şi împiedică manifestarea celorlalte SAMSKARA-uri născute din stările de conştiinţă inferioare.
51. După suprimarea chiar şi a acelor SAMSKARA specifice stării de SABIJA SAMADHI se atinge SAMADHI fără sămânţă (NIRBIJA SAMADHI).
Cap. 2 S A D H A N A - P A D A
(Calea Realizarii Practice)
1. Asceza (TAPAS), studiul textelor sacre (SVADHYAYA) şi devoţiunea faţă de Divin (ISHVARA PRANIDHANA) constituie KRIYA YOGA (Yoga acţiunii sau Yoga preliminară).
 2. Aceasta practică KRIYA YOGA este necesară pentru a produce SAMADHI şi pentru a disipa cauzele suferinţelor (KLESHA).
3. Ignoranţa (AVIDYA), sentimentul individualitătii egotice (ASMITA), atasamentul faţă de plăcere (RAGA), repulsia faţă de suferinţă (DVESHA) şi frica de moarte (ABHINIVESHA) sunt cauzele suferinţei (KLESHA).
4. Ignoranţa (AVIDYA) este sursa si câmpul celorlalte KLESHA, care pot fi în stările latentă (PRASUPTA), atenuată (TANU), in continuă schimbare (VICCHINNA) sau puternic activă (UDARANA).
5. AVIDYA este confundarea a ceea ce este non-etern (ANITYA), impur (ASHUCI), dureros (DUHKHA) şi non-SINE (ANATMAN) cu ceea ce este  etern (NITYA), pur (SHUCI), placut (SUKHA) şi SINE (ATMAN).
6. Sentimentul individualitatii egotice (ASMITA) constă în aparenta identificare a puterii subiective a lui PURUSHA (a constiintei cunoscătoare) cu puterea Naturii (PRAKRITI), adică cu puterea instrumentală prin care se cunoaste (BUDDHI).
7. Ataşamentul înlănţuitor (RAGA) însoţeşte plăcerea.
8. DVESHA este aversiunea persistentă care însoţeşte durerea.
9. Iubirea nemăsurată a vieţii sau frica faţă de moarte (ABHINIVESHA) este cauzată si susţinută de propria experienţă si ii domină chiar şi pe cei învăţaţi.
10. Toate cauzele suferinţelor (KLESHA) pot fi inlăturate prin readucerea lor in stadiul de subtile si apoi la origine, in ASMITA-SAMADHI si respectiv NIRBIJA-SAMADHI.
11. Transformările suferintelor (KLESHA) trebuie inlăturate prin meditaţie profundă (DHYANA).
12. Acumularea de reacţiuni (KARMA), care îşi are originea în cauzele suferinţelor (KLESHA), este experimentată în naşterile prezente şi viitoare, în sfera vizibilă sau invizibilă.
13. Atâta timp cât rădăcina acestor reacţiuni se află in acumularea de KARMA, roadele acţiunilor determină naşterea sau situaţia socială (JATI), durata (AYUH) şi experienţele vieţii (BHOGA).
14. Fructele lui JATI, AYUH şi BHOGA sunt bucuria sau suferinţa, după cum sunt pricinuite de virtute (PUNYA) sau viciu (APUNYA).
15. Pentru cei care au putere de discriminare (VIVEKA) totul este în cele din urmă suferinţă, din cauza durerii rezultată din schimbare (PARINAMA), anxietaţile generate de grijile vieţii (TAPA), intipăriri care dau naştere dorinţelor (SAMSKARA) şi, de asemeni, datorită opoziţiei dintre tendinţe (GUNA) şi modificările minţii (VRITTI).
16. AGAMI KARMA, sau suferinţa care n-a venit încă, poate şi trebuie să fie evitată.
17. Uniunea sau identificarea dintre văzător (DRASHTI) [sau cunoscător (PURUSHA)] şi văzut (DRISHYA) [sau cunoscut (PRAKRITI)] este cauza lui HEYA (suferinţa care poate şi trebuie să fie evitată).
18. Văzutul (DRISHYA sau PRAKRITI) are proprietăţile sau calităţile tendintelor, respectiv ale luminării (PRAKASHA), actiunii (KRIYA) şi inertiei (STHITI); el este alcătuit din  elemente (BHUTA) şi din organele de simţ şi de acţiune (INDRIYA),  şi fiinţează in scopul experimentării (BHOGA) şi Eliberării (APAVARGA).
19. Specializat (VISHESHA), nespecializat (AVISHESHA), doar cu semn (arhetipal: Buddhi) (LINGAMATRA) şi fără semn (energia ultima manifestata sau Prakriti)(ALINGA) sunt stadiile GUNAS-urilor.
20. Văzătorul (DRASHTI sau PURUSHA), deşi este conştiinţa pură transcendentă, are capacitatea de a percepe conţinutul mental (PRATYAYA) şi de a percepe prin intermediul organelor de simţ datorită asocierii cu Natura (PRAKRITI).
21. PRAKRITI (DRISHYA sau Văzutul) există numai spre folosul Văzătorului (PURUSHA).
22. Doar pentru acela care şi-a atins ţelul (adică s-a eliberat), văzutul (PRAKRITI sau DRISHYA) devine non-existent (în sensul că finalitatea sa a fost realizată), dar pentru ceilalţi şi prin ceilalţi el (văzutul) continuă să acţioneze, deoarece el este comun tuturor.
23. Unirea iluzorie (SAMYOGA) in cooperare a lui PURUSHA cu PRAKRITI este cauza dobândirii cunoaşterii ultime si a realizării directe depline a naturii eterne esenţiale (SVARUPA) a celor două puteri inerente: a lui PURUSHA şi a lui PRAKRITI
24. Cauza uniunii (SAMYOGA) este ignoranţa (AVIDYA).
25. Prin desfiinţarea lui AVIDYA uniunea (SAMYOGA) dintre PURUSHA şi PRAKRITI dispare. Aceasta desfiinţare (HANA) inseamnă eliberarea lui PURUSHA (izolarea sau separarea de iluzie). 
26. Mijlocul de inlăturare a ignorantei (AVIDYA) este neintrerupta practicare a cunoasterii discriminative (VIVEKA-KHYATI).
27. Există şapte stadii ale Înaltei Cunoaşteri (PRAJNA) directe a lui PURUSHA.
Acestea sunt: sentimentul profund de a fi in adevar, sentimentul de libertate, sentimentul de a fi atins cu adevarat Binele Suprem, sentimentul ca mintea este in repaus deplin, sentimentul ca orice actiune a noastra se integreaza in armonia divina, sentimentul detasarii totale, starea de beatitudine extatica.
28. Prin practica părţilor sistemului YOGA impurităţile dispar şi se iveste lumina cunoaşterii spirituale (JNANA), care creşte până la cunoaşterea discriminativă (VIVEKA-KHYATI).
29. Autocontrolul (YAMA), regulile spirituale morale (NIYAMA), posturile (ASANA), controlul şi ritmarea suflurilor subtile (PRANAYAMA), retragerea simţurilor de la obiectele lor (PRATYAHARA), concentrarea (DHARANA), meditaţia (DHYANA) şi starea extatică de conştiinţă cosmică (SAMADHI) sunt cele opt părţi (ANGA) ale disciplinei YOGA.
30. Non-violenţa (AHIMSA), adevărul (SATYA), cinstea (ASTEYA), controlul energiei sexuale (BRAHMACHARYA) şi non-posesivitatea (APARIGRAHA) sunt cele cinci auto-stăpâniri (YAMA) sau reguli etice.
31. Când sunt practicate în mod necondiţionat, fără excepţii datorate naşterii, locului, timpului si împrejurărilor, aceste autostăpâniri (YAMA) se extind la toate stadiile si formează pentru yoghin Marele Legământ (Indatoririle Divine Universale).
32. Curăţenia (SAUCHA), mulţumirea (SANTOSHA), austeritatea (TAPAS), studiul textelor sacre (SVADHYAYA) şi adorarea lui Dumnezeu (ISHWARA PRANIDHANA) constituie regulile (NIYAMA).
33. Când mintea (CHITTA) este tulburată de pasiuni (VITARKA) sau porniri inferioare, se recomandă intoarcerea fermă a gandurilor asupra contrariilor lor (PRATIPAKSHA BHAVANA).
34.  Patimile (VITARKA), cum ar fi violenţa şi alte asemenea, făptuite, poruncite ori incuviinţate, izvorâte din lăcomie, mânie şi rătăcire, fie slabe, medii sau intense au drept roade  durerea şi ignoranţa infinită; de aceea este necesară intoarcerea fermă a gândurilor spre contrariul patimilor (PRATIPAKSHA BHAVANA).
35. Fiind ferm stabilit în nonviolenţă (AHIMSA), se ajunge la incetarea duşmăniei din jur.
36. Fiind ferm stabilit în sinceritate (SATYA), se dobândeşte calitatea de a fi cel care determină cu uşurinţă şi în întregime, la voinţă, rezultatul faptelor.
37. Fiind ferm stabiliţi în onestitate (ASTEYA), toate comorile, atât fizice cât şi spirituale, ne sunt la indemână.
38. Fiind ferm stabilit în continenţa sexuală (BRAHMACHARYA), se dobândeşte vigoare pe toate planurile (VIRYA).
39. Devenind ferm stabilit în neagonisire (APARIGRAHA), se obţine cunoaşterea  directă a motivaţiei şi condiţiilor specifice de apariţie a naşterii, şi realizarea rostului ultim al fiecarei existenţe.
40. Din puritate (SAUCHA) rezultă detaşarea faţă de propriul corp (care este perceput  ca vehicul al SINELUI) şi aversiune faţă de unirea prin reîncarnare a SINELUI cu alte corpuri).
41. Prin practicarea lui SAUCHA rezultă purificarea lui SATTVA GUNA, se dobândeşte bucuria, focalizarea uşoară a minţii, control al simţurilor şi revelarea spontană a Sinelui.
42. Fericirea neţărmurită şi perfectă rezultă din împăcare (SANTOSHA).
43. Prin asceză (TAPAS) se inlătură impurităţile şi se desăvârsesc corpul (KAYA) şi organele de simţ (INDRIYA).
44. Prin studiul individual al textelor sacre (SVADHYAYA) se obţine comuniunea cu ISHTA-DEVATA (zeitatea care e obiectul devoţiunii interioare).
45. Desăvârşirea in SAMADHI se obţine în urma devoţiunii faţă de Divin (ISHVARA).
46. Postura (ASANA) trebuie să fie stabilă şi confortabilă.
47. Prin dispariţia efortului fizic (relaxare),  meditând  (SAMAPATTI) asupra infinitului (ANANTA), orice ASANA este stăpînită perfect.
48. Drept urmare a practicii posturale incetează influenţa cuplurilor de contrarii (DVANDVA).
49. După ce s-a implinit postura (ASANA), urmează controlul si ritmarea suflurilor subtile (PRANAYAMA), realizate prin încetarea mişcărilor de inspiraţie şi expiraţie.
50. PRANAYAMA cuprinde fazele: externă (expiraţia), internă (inspiraţia) sau suspendată (retenţie), este legată de loc (DESHA), timp (KALA), de numărul repetărilor şi atent practicată devine prelungită şi subtilă.
51. Cel de-al patrulea tip de PRANAYAMA este acela care constă în controlul suflurilor subtile, absorbţia PRANEI şi direcţionarea ei spre interior sau exterior.
52. Prin aceasta voalul (AVARANA) care acoperă lumina divină a cunoaşterii (PRAKASHA) dispare pentru totdeauna.
53. Astfel, prin practica lui PRANAYAMA mintea devine pregătită pentru concentrare (DHARANA).
54. PRATYAHARA este retragerea simţurilor de la obiectele lor, ca si cum ar imita forma proprie (SVARUPA) a minţii.
55. Prin aceasta se dobândeşte stăpânirea supremă a simţurilor.
Cap 3  V I B H U T I- P A D A
(Despre puterile supranormale)
1. Concentrarea (DHARANA) este legarea (BANDHA) minţii (CHITTA) într-un singur loc (DESHA).
2. Meditatia (DHYANA) este fluxul neintrerupt al activităţii mentale (PRATYAYA) spre un singur obiect.
3. Această stare devine SAMADHI atunci când se percepe interior, prin fuziune totală, numai obiectul (ARTHA), ca si cum ar lipsi forma proprie a mintii (CHITTA).
4. Cele trei realizate împreună (DHARANA, DHYANA şi SAMADHI) constituie identificarea perfecta (SAMYAMA).
5. Prin stăpânirea identificarii (SAMYAMA) răsare lumina conştiinţei divine cognitive superioare (PRAJNA). 
6. SAMYAMA trebuie practicată gradat în stări din ce in ce mai subtile ale conştiinţei.
Anume în:
            -trepte: concentrare, meditatie, samadhi;
            -cunoastere a obiectelor: de la grosier la subtil;
            -stările de: VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA-SAMADHI.
Samadhi, desi este ultima ca pozitie intre cele opt parti ale practicii yoga, reprezinta de-abia inceputul recuceririi puterilor inerente Naturii si statutului Sinelui. De-abia de aici incolo incepe Yoga.
7. Cele trei împreună (DHARANA, DHYANA, SAMADHI) sunt interne în relaţie cu precedentele (YAMA, NIYAMA, ASANA, PRANAYAMA, PRATYAHARA).
8. Iar acestea (cele trei stadii anterioare reunite ca SAMYAMA) sunt la rândul lor externe faţă de starea de extaz divin fara samanta (NIRBIJA SAMADHI).
9. NIRODHA PARINAMA este acea stare de vid a minţii (transformare a lui CHITTA) care apare în momentul de oprire a activitatii continutului mental, adica intre intipăririle succesive ale obiectului meditaţiei.
10. Fluxul momentelor de pauză (NIRODHA PARINAMA) curge liniştit şi devine din ce in ce mai puternic prin întipăriri (SAMSKARA) sau exersări repetate ale stării de vid beatific divin.
11. SAMADHI PARINAMA (prima transformare in evolutia minţii) este dispariţia dispersării (SARVARTHATA) şi apariţia concentrării sau fixităţii (EKAGRATA) minţii (CHITTA).
12. Când obiectul (PRATYAYA) continutului mental dispare şi apare consecutiv, fiind totusi identic, atunci starea minţii este numită EKAGRATA PARINAMA.
13. Prin această stare distinctă sunt explicate şi cele trei transformări (PARINAMA) suferite în timpul meditaţiei de către elemente (BHUTA) şi organe de simţ (INDRYA) in urmatoarele aspecte: proprietatea fizica, natura lor sau structura (DHARMA), proprietatea chimica temporara (asa cum e fenomenul de transmutare-sublimare) (LAKSHANA) şi condiţia (starea de agregare sau maturitate )(AVASTHA).
14. DHARMIN este substratul comun caruia îi sunt inerente toate proprietăţile sau structurile (DHARMA), fie stinse (trecute) (SHANTA), fie active (prezente)(UDITA), fie nemanifestate (viitoare)(AVYAPADESHYA).
15. Diferenta specifica in succesiune (KRAMA) este cauza transformării (PARINAMA).
16. Realizând identificarea completa (SAMYAMA) asupra celor trei transformări (ale aspectului fizic exterior -DHARMA, caracteristicii temporare - LAKSHANA şi starii - AVASTHA) se dobândeşte cunoaşterea trecutului şi viitorului
17. Cuvântul (SHABDA), obiectul (ARTHA) şi conţinutul mental desemnat (PRATYAYA) sunt confundate datorită suprapunerii lor în minte. Realizând SAMYAMA asupra lor, luate separat, se dobândeşte cunoaşterea telepatică a limbajului tuturor vieţuitoarelor si pătrunderea intelesului tainic al comunicării.
18. Prin percepţia directă a întipăririlor subconştiente (SAMSKARA), realizată prin SAMYAMA asupra lor, se dobândeşte cunoaşterea existenţelor sau naşterilor (JATI).
19. Realizând SAMYAMA asupra formei concrete a continutului mental (PRATYAYA) a mintii altora, se dobândeşte cunoaşterea mintii altora (starii mentale caracteristice, gandurilor si starilor sufletesti).
20. Dar prin aceasta nu se dobândeşte şi cunoaşterea suportului sau cauzei conţinutului mental, pentru că nu acesta a fost subiectul pentru SAMYAMA.
21. Realizând SAMYAMA asupra formei corpului şi suspendând receptivitatea tuturor celorlalţi faţă de forma sa fizică, nemaiexistând contact între ochi şi lumină, yoghinul devine invizibil.
22. Prin ceea ce s-a spus, poate fi înţeleasă dispariţia sunetului şi a altor TANMATRA (miros, gust si pipăit).
23. Karma este de două feluri, activă (PRARABDHA) şi latentă  (SANCITA).
Realizând SAMYAMA asupra acestora două (KARMA), se dobândeşte cunoaşterea momentului si cauzelor morţii; acesta se mai poate cunoaşte şi după anumite semne prevestitoare rele (ARISHTEBHYA).
24. Realizând SAMYAMA asupra prieteniei (MAITRI), compasiunii (KARUNA), bucuriei (MUDITA) şi detasarii fată de plăcere, virtute si viciu (UPEKSHANA) se dobândesc şi se amplifică în propria fiinţă puterile benefice inerente lor.
25. Prin SAMYAMA asupra oricarei puteri, de exemplu forţa unui elefant sau diferite aptitudini ale animalelor, este dobândită puterea corespondentă.
26. Prin proiecţia (NYASA) luminii facultăţilor suprasenzoriale interioare trezite (JYOTISMATI PRAVRITI) asupra obiectelor subtile, ascunse sau indepărtate este dobândită cunoaşterea lor.
27. Cunoaşterea Cosmosului (prin dedublare si proiectie astrală) este dobândită făcând SAMYAMA asupra Soarelui (SURYA).
28. Realizând SAMYAMA asupra Lunii se dobândeşte cunoaşterea poziţiei si aspectelor tainice ale stelelor.
29. Realizând SAMYAMA asupra Stelei Polare, se dobândeşte cunoaşterea mişcării stelelor.
30. Realizând SAMYAMA asupra centrului buricului (Nabhi sau Manipura-chakra) se dobândeşte cunoaşterea alcătuirii corpului fizic, inclusiv corpurile subtile.
31. Realizând SAMYAMA asupra scobiturii gâtlejului (Vishuddha-chakra) foamea şi setea sunt îndepărtate.
32. Stabilitatea mentală şi fizică este dobândită realizând SAMYAMA asupra lui KURMA NADI (nadi-ul Broasca testoasa aflat sub Vishuddha-chakra).
33. Realizând SAMYAMA asupra luminii din creştetul capului (SAHASRARA) se dobândeşte viziunea spirituală a maeştrilor yoghini desavarsiti (SIDDHA).
34. Sau realizând SAMYAMA asupra luminii din creştetul capului cunoasterea tuturor lucrurilor poate fi dobândită prin PRATIBHA (cunoaştere intuitivă transcendentă).
35. Prin SAMYAMA asupra centrului inimii (HRDAYA sau HRID CHAKRA) apare cunoaşterea mintii (CHITTA) (proprii sau a celorlalti).
36. SATTVA (ca cea mai inalta manifestare a lui PRAKRTI) şi PURUSHA (sau ATMAN) sunt absolut distincte. Din cauza nondiferenţierii celor doua entitati rezultă experienţa senzorială subiectivă.    Intrucat SATTVA există in folosul altuia, realizând SAMYAMA asupra  a ceea ce există intru propriul folos se dobândeşte cunoaşterea lui PURUSHA.
37. Din aceasta cunoaştere a lui PURUSHA (adică din PURUSHAJNANA) rezultă cunoaşterea intuitivă (PRATIBHA) a audiţiei, a pipaitului, a percepţiei vizuale, a gustului şi a mirosului (cunoastere manifestata supranormal atat in lumea fizica, cat si in lumea astrala).
38. Aceste puteri menţionate anterior, daca sunt utilizate fara detasare, constituie obstacole în SAMADHI, dar în starea de conştiinţă obişnuită a lumii ele sunt puteri supranormale.
39. Prin slăbirea cauzei legăturii dintre corpul fizic şi cel subtil, şi prin cunoaşterea căilor de trecere, se obţine intrarea minţii şi manifestarea ei în corpul altei persoane.
40. Prin stăpânirea suflului subtil ascendent (UDANA-perceput prin intermediul lui Vishuddha Chakra) apare non-contactul cu apa, noroiul, spinii şi altele, iar corpul levitează.
41. Prin stăpânirea suflului subtil concentrator (SAMANA-prin intermediul lui Manipura Chakra) corpul străluceşte.
42. Realizând SAMYAMA asupra legăturii dintre ureche şi spaţiu (AKASHA TATTVA sau eter-elementul cel mai subtil dintre cele sensibile, prin intermediul lui Vishuddha Chakra) se dobândeşte auzul divin sau clar-audiţia.
43. Prin SAMYAMA asupra relaţiei dintre corpul fizic şi spaţiu (AKASHA TATTVA) şi prin fuziunea deplină a minţii cu calitatea de uşor ca fulgul, se dobândeşte capacitatea de deplasare in spaţiu prin levitaţie.
44. În starea numită marea decorporalizare (MAHA-VIDEHA SIDDHI),  adică in acea existenţă in corpul mental, total exterioară corpului fizic si independentă de el,  vine nimicirea voalului (AVARANA) care acoperă lumina divină a Sinelui (PRAKASHA).
45. Prin SAMYAMA asupra stadiilor elementelor (BHUTA), adică a stărilor grosiere (STHULA), proprii sau esenţiale (SVARUPA), subtile (SUKSMA), atotpătrunzătoare (ANVAYA) şi asupra scopului (menirii) existentei elementelor, se dobândeşte stăpânirea acestora (BHUTA).
46. Din aceasta rezultă apariţia puterii de a deveni oricât de mic (ANIMA) in dimensiunea conştiintei şi a celorlalte şapte puteri supranormale (MAHASIDDHI), care duc la desăvârşirea corpului (realizarea aşa-zisului "corp de diamant") şi la nelimitarea funcţiilor lui.
47. Perfecţiunea corpului fizic şi neafectarea funcţiilor lui includ frumuseţea, graţia, forţa şi tăria diamantului.
48. Stăpânirea asupra organelor de simţ (INDRIYA) se dobândeşte prin SAMYAMA asupra procesului lor de cunoaştere (GRAHANA), formei proprii esenţiale (SVARUPA), individualizării (ASMITA), atotpătrunderii (ANVAYA) şi scopului (ARTHAVATTVA) acestor INDRIYA.
49. De aici (tot din SAMYAMA asupra fiecarui organ de simţ-INDRIYA) vin iuţeala minţii, eliberarea de orice instrument al perceptiei sau mediu suport (interior sau exterior corpului), precum şi cucerirea şi depăşirea limitărilor Naturii Prestabilite (PRAKRITI sau PRADHANA-Fundamentul sau Cauza Primordială).
50. Doar cel ce a obţinut cunoaşterea deplină prin realizare directă a diferenţei dintre SATTVA (care defineste in acest context intelectul-BUDDHI) şi PURUSHA dobândeşte omnipotenţă (supremaţia) asupra tuturor stărilor şi formelor de existenţă şi omnişcienţa.
51. Prin detaşarea (VAIRAGYA) chiar şi faţă de aceste puteri supranormale (omnipotenţa şi omnişcienţa), sămânţa suferinţei (DOSHA) este distrusă pentru totdeauna şi se dobândeşte starea supremă de non-dualitate sau detaşare (KAIVALYA).
52. Atunci când practicantul este invitat sau tentat de DEVATA ori de alte fiinţe celeste trebuie evitate ataşamentul (SANGA) şi mândria (SMAYA), deoarece există posibilitatea renaşterii celor de nedorit. 
53. Prin SAMYAMA asupra momentelor şi ordinii lor de succesiune se naşte discernământul, care duce la cunoaşterea realizării realităţii ultime.
54. De aici (tot din SAMYAMA asupra momentelor şi ordinii lor de succesiune) vine cunoşterea paranormală a acelor obiecte aparent similare, care nu se disting deloc, nefiind diferenţiate de naştere (clasă), caracteristici sau poziţie (pană si ultima urmă de obiectivitate poate fi distinsă).
55. Cunoaşterea născută din discriminare transcendentă, eliberează de orice legături şi include cunoaşterea tuturor obiectelor, fiintelor si a raporturilor dintre ele, dincolo de toate ordinele de succesiune şi este lipsită de stadii intermediare.
56. Starea supremă de nondualitate sau detaşare (KAIVALYA) este atinsă prin egalizarea purităţii lui PURUSHA şi SATTVA (sau BUDDHI).
BUDDHI (mintea individuală in stadiul SATTVA) este cea mai inaltă dintre manifestarile lui PRAKRITI, fiind la fel de pur ca Spiritul Nemuritor reflectă atât manifestarile lui PRAKRITI, cât şi pe PURUSHA, simultan şi identic.
Cap. 4 K A I V A L Y A - P A D A
(Despre Suprema Eliberare)
1. Puterile supranormale (SIDDHI) apar datorită naşterii, preparatelor din plante, repetării adecvate de MANTRA, austerităţilor (TAPAS) sau SAMADHI.
2. Prin amplificarea şi revărsarea potenţialităţilor naturii inerente (PRAKRITI) survine transformarea fundamentală a unei substanţe, caracteristici sau naşteri în alta superioară.
3. Cauza instrumentală eficientă (NIMITTA) sau SADHANA spirituală nu stimulează tendintele sau evolutiile Naturii, ci doar sparge obstacolele, precum un gospodar ce-si iriga ogorul.
4. Minţile secundare create (NIRMANA-CHITTA) sunt născute sau manifestate numai de către practicant din ASMITA (sentimentul individualităţii sau mintea instrumentală, care este cauză a suferintei-Klesha).
5. Mintea unică le dirijează pe celelalte numeroase minti angajate in diferite acţiuni.
6. Dintre aceste minţi (NIRMANA-CHITTA), doar cea născută din meditaţie este liberă de întipăriri (SAMSKARA).
7. Acţiunile ( KARMA) yoghinului complet detasat nu sunt nici albe, nici negre, dar a celorlalţi sunt de trei feluri: bune, rele si amestecate.
8. Din aceasta KARMA  de trei feluri se manifestă doar acele dorinţe latente (VASANA) pentru maturizarea căroră există conditii favorabile. 
9. Există relatia cauza-efect neintreruptă chiar si in cazul intipăririlor separate prin  naştere (JATI), loc (DESHA) şi timp (KALA), deoarece memoria (SMRITI) şi întipăririle subconstiente (SAMSKARA) sunt identice în minte. 
10. Iar aceste dorinţe potenţiale latente (VASANA) sunt fără început, deoarece dorinţa de a trăi este eternă.
11. Deoarece cauza dorintelor potentiale (suferintele, ignoranta, simtul egoului, atasamentul, repulsia si teama de moarte), efectele lor (nasterea, bucuria experimentarii, viata), substratul (constiinta) şi baza VASANA-urilor (obiectele dorintelor potentiale) sunt legate între ele, prin dispariţia lor aceste dorinţe potenţiale latente vor dispare de asemenea.
12. Trecutul şi viitorul ca domenii separate există în formele lor proprii sau esenţiale (SVARUPA) datorită căilor diferite imprimate de proprietăţile lor inerente (DHARMA).
13. Chiar dacă sunt manifestate sau latente, aceste VASANA reflectă proprietăţile inerente energiei timpului, ele contin natura tendintelor (GUNA).
14. Realitatea persistentă sau identitatea-cu-sine a tuturor obiectelor Naturii se datorează specificitătii si unicităţii transformărilor, exprimand un acelasi raport al tendintelor (GUNA). 
15. Obiectul fiind acelasi, căile cunoaşterii obiective (drumul obiectului) si cunoasterii subiective (drumul conceptului) sunt diferite din cauza deosebirii mintilor care percep.
16. Obiectul percepţiei este in totalitate independent de o minte individuală (CHITTA), deoarece atunci când instrumentul cunoaşterii (mintea) nu este prezent,  obiectul percepţiei continuă să existe pentru celelalte fiinţe care n-au ajuns încă la eliberare spirituala.
17. Obiectul este cunoscut sau necunoscut, dupa nevoia mintii de a fi colorată de către acesta, adică de a-l reflecta intern prin rezonanţă pentru cunoaştere.
18. PURUSHA, stăpânul minţii individuale (CHITTA), este neschimbător, prin urmare modificările minţii îi sunt întotdeauna cunoscute si este dincolo de ele (este transcendent).
19. Mintea (CHITTA) nu are propria lumină, deoarece ea poate fi obiectul cunoaşterii şi percepţiei.
20. Nu se poate argumenta ca mintea (CHITTA) este simultan subiect cunoscător si obiect al cunoasterii, ca urmare există un subiect cunoscător diferit de minte.
21. Dacă s-ar accepta cunoaşterea minţii de către o altă minte si nu de către PURUSHA, atunci ar apare cunoaşterea celor cunoscute, ceea ce duce la absurditate şi la confuzia amintirilor.
22. Conştientizarea de către Cunoscător a propriei cunoaşteri la nivelele cele mai profunde este dobândită atunci când conştiinţa pură (CITI), a carei natură este neschimbătoare, ia forma acelei ultime Cunoaşteri (neschimbătoare).
23. Mintea, purificată fiind, colorată simultan atât de văzător (PURUSHA) cât şi de văzut (PRAKRITI), cunoaşte totul si devine atotcuprinzătoare.
24. Deşi împestriţată de nenumărate VASANA, mintea acţionează numai pentru PURUSHA, deoarece ea lucrează în asociere cu acesta.
25. Identificarea mintii, simturilor si corpului cu Sinele (ATMA BHAVA) încetează complet pentru acela care vede diferenţa dintre PRAKRITI şi PURUSHA.
26. Abia atunci mintea este cu adevărat înclinată spre discriminare (VIVEKA) şi este atrasă spre KAIVALYA.
27. Cand starea de discriminare (VIVEKA) este discontinuă, apar temporar alte continuturi mentale (PRATYAYA) din intipăriri (SAMSKARA) in intervalele de discontinuitate, adică discriminarea e vulnerabilă la actiunea dorintelor potentiale.
28. Îndepărtarea definitivă a acestor continuturi mentale (PRATYAYA) este realizată la fel ca în cazul KLESHA-urilor (prin practicarea permanentă a conştiintei discriminative).
29. Pentru cel lipsit de interes chiar pentru cea mai înaltă meditaţie, din completa discriminare (VIVEKA-KHYATI) vine DHARMA-MEGHA-SAMADHI (extazul divin al norului de har al naturii ultime esenţiale).
30. În această stare dispar cauzele suferinţei (KLESHA) şi consecinţele tuturor acţiunilor individuale (KARMA).
31. Atunci, datorită îndepărtării tuturor voalurilor şi impurităţilor, puţin este ceea ce mai rămâne de cunoscut, deoarece cunoaşterea necondiţionată este infinită. Ceea ce rămâne necunoscut este pura virtualitate.
32. După aceasta, se incheie definitiv procesele transformărilor succesive ale tendinţelor (GUNA) care şi-au atins scopul.
33. Procesul de succesiune (KRAMA) a momentelor de prezent perpetuu este inţeles complet abia atunci când iau sfârşit toate transformările tendinţelor (PARINAMA), când este atinsă starea de DHARMA-MEGHA-SAMADHI, deoarece acest SAMADHI este punctul final.
34. KAIVALYA este resorbţia în starea originară a tendinţelor (GUNA), care nu-l mai au ca scop pe PURUSHA sau reintegrarea  statornică a energiei lui PURUSHA (Spiritul Divin) in propria sa formă veritabilă de Pură Conştiinţă.  Sfârşit.
            Întru folosul tuturor.
                                                               
        Supliment:
35. Există intotdeauna o identitate absolută intre KAIVALYA (starea supremă de nondualitate sau eliberare spirituală) şi NIRVANA (extincţia eliberatoare).
36. Starea ultimă de eliberare spirituală (KAIVALYA) este o stare inalt extatică care revelează natura Absolutului Divin (PURUSHA).
37. În KAIVALYA există spontan şi permanent percepţia Sinelui Suprem (PURUSHA) in intregul Univers şi totodată revelarea şi perceptia intregului Univers in Sinele Suprem (PURUSHA).
38. Pura Existenţă (SAT), Pura Constiinţă (CHIT) şi Pura Beatitudine (ANANDA) sunt toate trei atribute ale lui PURUSHA (SPIRITUL LUI DUMNEZEU TATAL), care este SAGUNA (adică cu GUNA, cu atribute, cu PRAKRITI şi Forţele Sale Cosmice).
PURUSHA (Spiritul Divin) fără nici un fel de atribute (NIRGUNA) se află dincolo de aceste calităţi.
           
Samprajnata Samadhi (cu obiect)
Asamprajnata Samadhi (fără obiect)
Vitarka Samadhi
Savitarka Samadhi
DHARMA-MEGHA-SAMADHI
Nirvitarka Samadhi
Vichara Samadhi
Savichara Samadhi
Nirvichara Samadhi
Ananda Samadhi
Asmita Samadhi

"Ce este jos e asemenea cu ce este sus, iar ce este deasupra este asemenea cu ceea ce este dedesubt, pentru a implini miracolul Totului."
Hermes Trismegistos

My work is now complete.