duminică, 9 iulie 2017

Cateva minciuni oficiale sunt demascate. Dar cate minciuni sunt inca nedemascate?

Omul nu a fost niciodată primitiv

Un om care judecă nu va reuşi niciodată să accepte ideea că arhitectura antică, de o perfecţiune ce nu poate fi egalată de niciuna dintre tehnologiile noastre actuale, a fost realizată de oameni din epoca pietrei, în pieile goale, fără judecată şi mânaţi doar de instinct. Ar trebui să te jenezi să vii în faţa a milioane de oameni şi să spui asemenea minciuni despre lumea apusă a acestei planete, ale cărei opere de artă sfidează timpul.
Este ilogic să încerci să convingi un om cu judecată că blocuri de piatră grele de până la 2.000 de tone au fost ridicate de oameni primitivi, cu ajutorul rulourilor de lemn şi cu sfori din liane. Am fi în stare să acceptăm acest lucru, dacă oamenii de ştiinţă şi susţinătorii lor înfocaţi ne-ar arăta pe viu că este posibil.
De pildă, să ne arate cum se poate construi piramida cea mare din Egipt în 50 de ani, cam cât a trăit faraonul Keops, şi care doar la exterior este făcută din 2.500.000 de blocuri de piatră, cântărind cel puţin 2,5 tone fiecare… Cum au putut primitivii să şlefuiască aceste milioane de pietre, să le care la peste 70 de kilometri distanţă de locul extragerii lor, să le ridice la 150 de metri înălţime şi să le aşeze fără nicio eroare? Cum este posibil să-i umileşti pe aceşti „arhitecţi ai timpului”, cum îi numea Zecharia Sitchin, care au lăsat minuni ce sfidează tehnologia modernă şi să spui că au fost nişte primitivi?
De ce continuă să fie predate în şcoli aceste minciuni evidente? Şi de ce nici acum nimeni nu vrea să se trezească şi să vadă adevărul? Nu există nu ştiu, nu se poate. Există doar frică de adevăr, de necunoscut, de transformare. Pentru cei care cred în primitivismul anticilor, prezentăm în cele ce urmează doar câteva dintre minunatele lor opere de arhitectură, despre care elita spune că sunt făcute de nişte oameni primitivi, pentru zeii lor. Și începem chiar cu demascarea acestei imense minciuni în care elita ştiinţifică ne obligă să credem. Mulţi cred că ceea ce au învăţat la școală este real, susţinând şi apărând minciuni care, spuse la infinit, au devenit adevăr. Însă adevărata faţă a realităţii ni se ascunde din cele mai vechi timpuri.
Abu Simbel şi hidrocentrala de la Assuan
În 1960, președintele Nasser a început în Egipt lucrările celei mai mari centrale electrice a țării, care trebuia să ilumineze capitala Cairo și împrejurimile sale. Pe locul în care trebuia captat imensul fluviu sfânt al egiptenilor se ridica însă una dintre cele mai frumoase construcții ale lumii antice: templul din piatră Abu Simbel, reședința faraonului Ramses al II-lea, una dintre minunile antice ale acestei țări, aflat în patrimoniul UNESCO. Deoarece imensa construcție era în pericol, UNESCO a mobilizat 113 țări, care să contribuie cu bani, utilaje, muncitori, ingineri și arhitecți la mutarea monumentului cu doar 180 de metri mai sus de locul în care se construia barajul.
Fațada templului este impunătoare. Are 33 metri înălțime și 38 metri lățime. Reprezintă patru statui ale lui Ramses, fiecare făcută dintr-un singur bloc de piatră, având între 10 și 20 de metri înălțime și cântărind între 30 și 1000 de tone.
Mutarea templului de la Abu Simbel a durat 5 ani și a fost nevoie de 2.000 de oameni, tone de materiale și un efort tehnologic fără precedent. Au fost folosite cele mai noi și mai sofisticate mașinării inventate până atunci și s-a apelat la mai toate națiunile tehnologizate ale Terrei pentru a înfăptui această mutare. Dacă citim superlativele apărute în presa vremii, care fac referire la această operațiune, ne vine să râdem: „Mutare epocală! Tehnologie fără precedent!113 țări implicate în proiect!” Adică 5 ani ca ceva antic, făcut de niște primitivi, să fie mutat cu doar 180 de metri? Păi cum au ridicat ei aceste minunății, care cântăreau până la 1000 de tone, cu funii și lemne, iar super-tehnologizații s-au chinuit cu tot ce au avut mai bun timp de 5 ani, ca să mute totul cu doar 180 de metri?
Cum au făcut primitivii să aducă blocurile de piatră întregi de la 70 de kilometri depărtare și să le pună nevătămate pe poziții? Nu se știe! Un lucru este însă cert: ei, primitivii, le-au tăiat în cariere îndepărtate, le-au șlefuit, le-au sculptat, le-au înălțat și le-au asamblat într-o armonie perfectă așa întregi, cum au fost construite, în timp ce super-tehnologizații au făcut ceva epocal: din 1960 până în 1965 au tăiat tot templul bucată cu bucată și l-au reasamblat la 180 de metri mai încolo.
Păi cum vine asta, dragă om avansat? Timp de 5 ani, inginerii, constructorii și tehnologia lor avansată au tăiat în felii un monument antic despre care ni se spune că a fost ridicat cu ajutorul unor funii. N-ar fi fost oare momentul ideal să ne demonstreze cum au făcut anticii acest lucru? Cum vine asta, fără tehnologie se construiește ceva, în timp ce cu tehnologie se distruge?
Iată masacrul tehnologic al templului de la Abu Simbel, într-un video care ne arată cum mută tehnologizații de azi minunile primitivilor:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=110&v=HCDQikYVnCA
Nu avem nimic împotriva faptului că doar în acest fel s-a putut salva o minune a antichității, dar asta dovedește că, de fapt, ceea ce se spune nu prea se potrivește cu realitatea, nu vi se pare?
Puma Punku și arhitecții timpului
Puma Punku (Bolivia) este unul dintre cele mai impunătoare situri arheologice ale lumii antice, cunoscut nu atât pentru faptul că acolo tot primitivii noştri au construit temple pentru zei, cât datorită faptului că în acea zonă se văd mai mult decât oriunde în altă parte două lucruri care ne lămuresc asupra unor „mistere” ale lumii ştiinţifice, care nu poate să ne dea nişte răspunsuri concrete la două întrebări simple:
- cine a construit acele minunăţii?
- de ce toate construcţiile sunt devastate, ca şi când o catastrofă a trecut peste ele?
La prima întrebare se poate răspunde simplu: le-au construit tot acei „primitivi” care aveau o super-civilizație înfloritoare, așa cum se vede din rămășițele ei.
Ceea ce se vede reprezintă doar 1% din minunile arhitecturale ale acestei aşezări care cândva a fost o civilizaţie înfloritoare, ce avea cunoştinţe uluitoare de inginerie şi arhitectură şi o tehnologie care o întrece cu mult pe a noastră. Este inutil să ne ascundem după deget şi să ne decretăm cei mai inteligenţi descoperitori de unelte şi energii superioare, când de fapt se vede clar că ceea ce nouă ni se pare că descoperim este de fapt o redescoperire a ceea ce popoarele antice au descoperit înaintea noastră. Măreţia şi grandoarea acestor civilizaţii se vede nu numai după rămăşiţele culturii şi aşezărilor lor, ci şi după felul în care ne-au scris şi ne-au spus tot ce ştiau şi aveau ei în acele vremuri, despre cum erau sclavii zeilor (a se citi „extratereştrilor”) şi cum omul de atunci lupta împotriva lor. Aceste scrieri antice, în care ei ne avertizează în legătură cu multe aspecte, noi astăzi le numim legende, poveşti, primitivism.
În fotografia de mai jos se vede cum imensele blocuri de piatră au fost spulberate de la locurile lor de o mână nevăzută, cu o forță de neconceput, făcându-le să se împrăștie precum bețele de chibrit pe tot întinsul podișului bolivian. Ne întrebăm cu stupoare ce catastrofă nebănuită a avut atâta putere, încât să măture o civilizație care nu trăia în epoca de piatră, așa cum ni se spune, ci în case de piatră. Cine, cum și de ce a spulberat totul atât de ușor?
 
Dacă piatra şi bazaltul de câteva mii de tone au putut fi distruse, atunci ce s-ar petrece cu casele noastre, de care suntem aşa de mândri, pe care le zboară vântul şi la o pală mai puternică? Te mai poţi crede oare cel mai inteligent şi tehnologizat din univers în faţa maeştrilor care modelau piatra şi bazaltul ca pe unt, cioplind din ele aşezări nemuritoare? Dar nu numai la Puma Punku există rămăşiţele unei civilizaţii înfloritoare şi inteligente, ci şi pe restul planetei, inclusiv în apele oceanelor.
Baalbek, locul unde primitivii ne dau clasă
Baalbek este unul dintre cele mai controversate locuri ale antichităţii. Se află în Liban, la cca 80 de kilometri depărtare de capitala Beirut. Este cunoscut nu numai datorită nenumăratelor sale temple de dimensiuni impresionante, ci mai ales datorită templului construit pentru zeul Jupiter, de către romani. Romanii, distrugătorii lumii antice, s-au lăudat că au construit acest templu pentru zeul lor. Desigur, tot aşa cum au construit peste tot, în imperiul lor, pe fundaţiile construcţiilor antice care au mai rămas după ce le-au distrus ei, aşa cum au făcut şi cu podul nostru de peste Dunăre construit de Decebal, sau cu minunata civilizaţie etruscă, de la care au învăţat totul, în umbra căreia au trăit, dar pe care au distrus-o mai apoi, însuşindu-şi cu neruşinare măreţia şi gloria sa.
Renumitul templu antic, distrus de romani, din care au mai rămas doar baza și coloanele din față, are o particularitate unică în lume. Peste ruinele rămase, romanii au reconstruit templul lor, închinat lui Jupiter, schimbându-i apoi numele din Baalbek în Heliopolis. Putem avea mari dubii că aceste ziduri au fost opera romanilor „civilizatori”, pentru că asemănarea lor cu cetățile geților din Dacia, Troia sau Peru este uimitoare. Dar să mai fie și un lup mâncat de oaie, că n-o fi foc, cu toate că această construcţie uimitoare are acelaşi tip de piatră şi aceeaşi tehnică de construcţie ca a geto-dacilor.
Partea cea mai interesantă este că această bază are în componenţa sa nişte pietre de granit de o mărime uimitoare. Sunt trei la număr şi de aceea au căpătat numele de Trilithon. Sunt cele mai mari pietre de construcţie din lume. Fiecare bloc este perfect şlefuit şi cântăreşte 1000 de tone.
Cine a putut să le aducă din carieră în acest loc, să le taie şi să le aşeze perfect în aceste ziduri? Această tehnică de construcţie nu aparţine nimănui, niciunei civilizaţii cunoscute pe pământ. Cine ar fi putut să ridice astfel de greutăţi? La ora actuală, singura macara capabilă să ridice această greutate se află în Anglia, dar nu este în stare să se şi deplaseze cu o astfel de încărcătură. Deci, dacă primitivii deplasau cu funii şi rulouri de lemn o greutate pe care nici cea mai avansată tehnologie n-o poate face, atunci e mai bine să fii primitiv decât tehnologizat.
Dar asta nu este tot. Curtea templului este aşezată pe o platformă numită „Marea terasă”, care are un zid enorm, realizat cu pietre mastodont de 20 de metri lungime şi 4 metri grosime. 9 dintre aceste blocuri se află pe latura de nord a templului, 9 la sud şi 6 la vest. Mai este nevoie să insistăm ca să înţelegem că noi, cu tehnologia noastră, suntem nişte pigmei faţă de aceşti giganţi ai antichităţii?
 
În plus, mai există o piatră, mai mare decât toate celelalte, situată la câţiva kilometri depărtare de Baalbeck, într-o carieră de calcar (foto sus). Are 1200 de tone şi depăşeşte 21 de metri lungime. Aceste dimensiuni impresionante o fac să fie cea mai mare piatră prelucrată dintr-un singur bloc din lume. Este numită Piatra Soarelui şi are un capăt ridicat de pe pământ, iar partea opusă este încă lipită de rocă, aproape gata pentru a fi dusă la destinaţie.
Calculatorul din Antikythera
În anul 1901 a fost descoperită în apele teritoriale ale Greciei, în Antikythera, o insulă aflată între Creta şi Peloponez, o epavă care zăcea pe fundul apei. Pe această ambarcaţiune a fost descoperit cel mai vechi calculator din lume, un instrument care a fost inventat abia în secolul trecut de către impunătoarea noastră civilizaţie. Cum este posibil? Simplu: cei care l-au făcut erau o civilizaţie mai avansată, mai civilizată, mai inteligentă şi mai bună ca noi. Așa ar fi logic.
Calculatorul din Antikythera este construit din bronz, are nenumărate roţi zimţate şi se pare că era folosit la navigaţie sau în astronomie. Au fost recuperate 80 de fragmente din acest sofisticat mecanism, cu ajutorul cărora s-a putut reconstrui acest obiect care n-ar trebui să existe, după marii noştri oameni de ştiinţă, care l-au catalogat ca fiind un obiect în afara timpului său. Bine, bine, n-ar trebui să existe dacă n-ar fi fost găsit, dar în condiţiile în care el există, poate fi văzut și atins, cum mai poţi să-i negi existenţa şi să-l treci la mistere? De ce atâtea mistere? Cineva l-a făcut, din moment ce el există! În prezent, calculatorul care n-ar trebui să existe se află în muzeul din Atena.
 
Urme umane de 500 de milioane de ani
Câţi dintre noi n-am auzit că în lume s-au găsit diferite urme umane în piatră sau pământ fosilizat? Însă puţini sunt cei ce ştiu despre o urmă umană pe care oamenii de ştiinţă ai sistemului n-au putut s-o conteste. Au încercat s-o ascundă prin vreun sertar sau în catacomba vreunui muzeu, dar n-au reuşit. Au făcut însă ceva: au vorbit foarte puţin despre ea, ca să nu se ştie prea mult despre această descoperire, şi au dezbătut cazul doar în lumea lor.
Să vedem ce este cu această urmă care pentru mulţi n-are vreo valoare şi nici nu este cine ştie ce frumuseţe.
În 1968, William J. Meister se afla în împrejurimile Antelope Spring, la 43 de mile depărtare de Delta, Utah, în căutare de fosile pentru colecţia lui particulară. A descoperit în acea zi foarte mulţi trilobiţi, nişte scoci fosile din perioada Cambrian. În acea vreme, aşa cum se învaţă încă din şcoli, pe pământ nu exista viaţă în afara scoicilor, lichenilor, meduzelor şi ciupercilor. Meister a descoperit uimitoarea urmă când o bucată de piatră s-a deschis ca o carte atunci când ciocanul său a lovit-o. Era o urmă umană care a călcat un trilobit, mic crustaceu preistoric. În afară de faptul că era pentru prima dată în lume când se putea dovedi ştiinţific că omul a existat înaintea dinozaurilor, care în acest caz nici nu se născuseră, această urmă mai are o particularitate: piciorul care a făcut-o era încălţat! Cum poţi să ascunzi oamenilor o aşa de mare descoperire şi să continui să le spui în şcoală copiilor că omul nu a cunoscut dinozaurii?
Încălţămintea este lungă de 26,03 centimetri şi lată de 8,9 centimetri. Călcâiul este separat de talpă şi se vede destul de bine adâncitura tocului încălţămintei pe care o purta omul, aşa cum rămâne de fapt orice urmă de încălţăminte pe pământ în zilele noastre. Meister n-a găsit niciun geolog dispus să analizeze supărătoarea urmă umană şi atunci a publicat ştirea în ziarul local The Desert News, care la scurt timp a devenit de notorietate naţională. În acest fel, el a putut duce amprenta doctorului Clarance Coombs, de la Columbia Union College, şi geologului Maurice Carlisle, de la Universitatea din Colorado. Carlisle a scormonit două ore înainte să găsească un strat de nămol care ar fi reprezentat proba faptului că formaţiunea s-a găsit un timp la suprafaţă, fiind aptă să conserve urmele, dar în van, urma provenea dintr-un strat din perioada Cambriană, adică de acum 505-590 de milioane de ani. Această datare a iritat enorm mediul academic, care nici în faţa probelor de necontestat n-au vrut să recunoască autenticitatea ei, refuzând să studieze în detaliu această mărturie antică a existenţei umane pe pământ.
Michael A. Cremo și Richard L. Thompson, doi cercetători americani, autori ai unei cărți extraordinare, pentru că demască cu probe științifice minciunile lumii academice, carte cenzurată, înjumătățită și contestată, intitulată Arheologia interzisă, au studiat această urmă la calculator, concluzionând că nu este cu nimic diferită de o urmă modernă, lăsată de un pantof; deci urma din Cambrian este perfect autentică.
În acest caz, nu numai că este demascată minciuna inexistenţei omului în timpuri preistorice pe această planetă, dar este şi proba cu care se dovedeşte clar că cel care a lăsat-o nu era un primitiv.
Dacă ar fi luate în calcul măcar aceste câteva exemple, fără să se ţină cont de alte mii care s-au descoperit în întreaga lume, s-ar demonstra clar că istoria ne-a fost schimbată, că am fost minţiţi, că trecutul nostru este altul, și că ar trebui să se rescrie totul, iar copiii noştri n-ar mai fi nevoiţi să înveţe minciuni, prezentate ca adevăruri de necontestat. 
Articolul in intregime si fotografiile le gasiti la:
http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=12389

joi, 8 iunie 2017

NASA a încheiat demult epoca astronavelor cu propulsie reactivă



Recent, directorul NASA, Charles Bolden, fost astronaut şi comandant a unei navete spaţiale, a declarat că NASA renunță să mai foloseacă nave  spațiale cu propulsie reactivă, care sunt scumpe și dificil de exploatat și va trece la utilizarea farfuriilor zburătoare – deci la tehnologie de zbor extraterestră. Referindu-se la tehnologiile NASA pentru explorarea planetelor din sistemul nostru solar și din alte sisteme solare, John Grunsfeld, astronaut şi administrator asociat al Science Mission Directorate de la Washington, a spus că "această tehnologie pe care o folosim pentru a explora exoplanete, este cât se poate de reală". Anunțul făcut de Charles Bolden nu trebuie să ne surprindă. NASA este o agenție civilă numai în aparență, fiind subordonată Pentagonului.
Nu trebuie să ne facem iluzii în privința corectitudinii cu care NASA informează publicul, cu privire la proiectele sale din trecut și din viitor. Ar trebui să fim naivi să credem că tehnologia folosită de Agenția Spațială Americană este cea difuzată spre informarea marelui public. Este firesc ca asemenea proiecte de anvergură cosmică să rămână secrete. În acest sens se cheltuiesc milioane de dolari pentru dezinformare, chiar dacă această acțiune presupune lansarea unor astronave pentru un program civil aleatoriu, care să nu aducă rezultate palpabile în viitor.

Revenim la anunțul făcut de directorul NASA, Charles Bolden, cu privire la folosirea farfuriilor zburătoare. Problema acestei tehnologii de zbor nu este nouă. Savantul Henri Coandă a recunoscut la data de 17 decembrie 1970, la o întâlnire cu studenți și cadre didactice universitare de la Institutul Politehnic din București, că a participat personal la experimente din nordul Africii, între anii 1938-1939, la testarea aparatelor de zbor de formă lenticulară, care dezvoltau viteze de zbor fantastice și accelerații pe măsură. Savantul nu a spus cine erau beneficiarii experimentelor. Dacă ținem cont de faptul că Henri Coandă a fost acuzat de francezi de trădare și a fost condamnat la moarte (sentința nu a mai fost executată), este lesne să ne dăm seama cine erau beneficiarii cercetărilor sale. A venit timpul ca biografii lui Henri Coandă să vorbească, în sfârșit, despre acest episod din activitatea savantului.
După înfrângerea Germaniei naziste în cel de-al doilea război mondial, aliații au găsit în arhivele secrete ale SS, planuri ale unor aparate de zbor... cosmic. Redăm mai jos, spre exemplu, două proiecte în acest sens.

Aparatul de zbor HAUNEBU III

Diametru: 71 metri.
Acționare: tachionator Thule 70 plus Schumann – Levitator (blindat).
Distribuția: impuls câmp magnetic.
Viteza: 7000 km/h. Max. 40.000 km/h.
Echipaj: 32 oameni.
Capacitate cosmică: 100%.
Capacitate generală de zbor: ziua și noaptea, în orice condiții meteorologice.
Gata de zbor: anul 1945.

Aparatul de zbor ANDROMEDA

Lungime: 139 metri.
Diametru: 30 metri.
Distribuție: impuls câmp magnetic.
Viteza de zbor: 300.000 km/h. Teoretic: viteză nelimitată, indiferent de condițiile meteorologice.
Echipaj: 130 oameni.
Capacitate cosmică: 100%.
Gata de zbor: 1945-1946.

OZN-uri extraterestre și extratereștri există cu certitudine; și autorul a văzut de aproape aparate de zbor extraterestre. În anii trecuți, Guvernul Angliei a emis o ordonanță privind înființarea unui culoar de zbor pentru OZN-uri extraterestre, pentru a se evita coliziunea acestora cu avioane  civile și militare. De altfel, există mărturii convingătoare ale unor oficiali sau foști oficiali occidentali, referitoare la existența civilizațiilor extraterestre și la contactul omenirii cu ființele venite din alte sisteme solare.
Foști oficiali americani și canadieni, astronauți și alți oamenii de știință, au depus mărturie că extratereștrii colaborează cu pământenii, în scopul transferării unor tehnologii extraterestre. Din declarațiile făcute de astronauții dr. Brian O’Leary, dr. Edgar Mitchell și dr. Clark C. McClelland, rezultă că au văzut extratereștri colaborând cu oameni de știință americani. Dr. Edgar Mitchell și dr. Clark C. McClelland au spus că în ultimii 60 ani extratereștrii ne vizitează planeta și colaborează la realizarea unor proiecte secrete comune cu pământenii, iar guvernele ne ascund acest lucru.
Au mai depus mărturii despre existența extratereștrilor și Richard French, fost locotenent-colonel în cadrul Forțelor Aeriene ale USA (USAF), colonelul Dwynne Arneson, de la U.S. Air Force – SAC Control Officer,  prof. Robert Jacobs, de la U.S. Air Force – Vandenberg Air Force Base, prof. emerit Jack Kasher, fizician la Universitatea Nebraska, Chase Brandon, fost agent CIA, Clifford Stone, U.S. Army – Extraterrestrial Retrieval Team, care afirmă că a participat la o întâlnire cu extratereștrii din alt sistem solar, Harry Allen Jordan, de la U.S. Navy, Radar Operator – USS Roosevelt, John Callahan, Senior FAA Official, Accidents Investigations, Paul Hellyer, fost ministru al Apărării în Canada și alți oficiali sau foști oficiali americani și canadieni. (A se vedea și articole publicate în Jurnal Paranormal, intitulate Adevărul despre civilizațiile extraterestre șiLumea în care trăim, nu este așa cum o știm).
Potrivit unui comunicat emis de NASA, în următorii 20 de ani pământenii vor intra în contact nemijlocit cu civilizațiile extraterestre. "Imaginați-vămomentul în care lumea se va trezi (sublinierea autorului) şi rasa umană va înțelege că îndelungata ei singurătate în timp şi spaţiu a luat sfârşit şi va deveni conştientă de posibilitatea că noi, oamenii, nu mai suntem singuri în Univers", a spus Matt Mountain, director de program spaţial şi cercetător la Space Telescope Science Institute din Baltimore. În galaxia noastră, Calea Lactee, există miliarde de planete cu civilizații tehnologice superioare celei de pe Pământ..
NASA omite cu bună știință să precizeze câți dintre pământeni vor intra în vizorul extratereștrilor, pentru a fi strămutați de pe Terra înainte să dispară atmosfera terestră, din cauza inversării câmpului magnetic al planetei noastre. Rasa extraterestră ce se va ocupa de primenirea elementului uman pe Terra, va fi lipsită de compasiune față de specia umană, din motive pe care le cunoaștem fiecare. Greșesc dacă spun că nu se va pune problema prezervării oamenilor de rând? Dar în acest caz, ce se va întâmpla cu  majoritatea omenirii?
Până atunci NASA - agenție a Pentagonului, ține în priză omenirea cu un proiect civil, menit să distragă atenția populației pământene: proiectul ORION. Redăm mai jos planul aparatului de zbor de formă lenticulară, cu care nerețin atenția și sifonează banii publici.