Blogurile vor fi cenzurate de legislaţia UE

Ele sunt considerate o ameninţare de către cei care vor să deţină controlul total asupra informaţiei
de Mihai Vasilescu

Informaţia este putere, iar mass-media este considerată pe bună dreptate „a patra putere în stat”. Internetul, şi mai ales apariţia blogurilor, au făcut însă ca informaţia să scape tot mai mult de sub controlul celor care, până acum, au deţinut monopolul asupra mijloacelor de comunicare în masă. Aceasta i-a făcut pe parlamentarii europeni să apeleze la o soluţie cel puţin discutabilă: sub pretextul asigurării unei mai mari libertăţi de exprimare, se dezbat acum o serie de măsuri care îngrădesc exact libertatea de exprimare. Oricine doreşte îşi poate construi astăzi un site sau un blog unde să îşi exprime în mod necenzurat punctul de vedere. Faţă de un ziar, o revistă sau o televiziune, care necesită investiţii uriaşe, site-urile şi blogurile sunt foarte ieftine şi asigură vizibilitatea pe întregul glob. În plus, acestea câştigă o tot mai mare credibilitate, întrucât cititorii s-au săturat de cenzura şi minciunile din mass-media tradiţională. O fostă jurnalistă estoniană, astăzi europarlamentar în grupul socialiştilor, Marianne Mikko a redactat recent un raport, care a fost adoptat spre dezbatere de Comitetul pentru Cultură al Parlamentului European. „UE are nevoie de o implicare mai puternică pentru a reglementa media, astfel încât aceasta să asigure mai multă libertate de exprimare”, arată ea. Un pretext, fără îndoială, din moment ce prima măsură propusă este crearea unor organisme care să controleze blogurile, adică exact acele mijloace de comunicare care asigură cea mai mare libertate de exprimare. Toată argumentaţia conţinută în acest raport exprimă de fapt cele mai negre temeri ale celor care văd cum informaţia le scapă acum de sub control. Marianne Mikko îşi plasează propunerile legislative sub semnul rolului de „câine de pază al democraţiei”, pe care trebuie să îl joace presa. Apar aici mai multe întrebări importante: ce păzeşte câinele, de cine şi mai ales cine este stăpânul lui? Căci, după cum dovedesc numeroasele exemple de ştiri cenzurate, presa pare mai degrabă să vegheze ca nu cumva informaţii-cheie să ajungă la public, sau dacă acest lucru se petrece, să ajungă într-o formă şi pe canale bine controlate.