Rosia Montana sub stare de asediu sau David contra Goliat

Fusei la Rosia in perioada 17-18 iulie 2009.
Si fara legatura cu vizita mea se nimerira acolo si ministrul culturii si presedintele Basescu.
D-l Paleologu zabovi in localitate doua zile pentru informare asupra aspectelor de patrimoniu si culturale, pe cand presedintele doar a abatut masina pe Drumul aurului din drumul sau maiestuos catre Targul de fete de la Capalna.
A vazut ca nu e rost de baie de multime, tzuica, mamaliga si sare, in starea de asediu din localitate si a sters-o englezeste.
D-l Paleologu si-a castigat simpatia ambelor parti beligerante, pentru ca in aceste doua zile i-a ascultat pe toti si a batut la pas localitatea.
Dincolo de panoramarea din avion a evenimentelor sa vedem ce se ascunde in subteran, acolo unde se dau ghionturile si mocneste tensiunea conflictului. Ca nu degeaba s-a infiintat un post de "jandari" in localitate.
Cutia Pandorei s-a deschis odata cu disparitia Dictatorului de pe scena politica, cand credeam ca suntem indreptatiti sa ne luam ratia de libertate. In timp ce noi eram ametiti de aerul tare al libertatilor si pluteam pe aripile entuziasmului, rapitorii externi au amusinat portile deschise.
Ca doar ei au bagat calul troian in cetate.
Au zis sa ne invete caile democratiei, sa ne aduca prosperitatatea, sa ne deschida caile spre Vest si Europa. Au gasit cozi de topor (de la directorasii firmelor de stat, pana la administratie si guvernanti) si au inceput sa defriseze economia nationala.
Asa au aparut contracte de tot felul: de la cele de privatizare la cele de concesionare sau restituire in integrum. Acolo unde poporenii au inceput sa-si ceara drepturile democratice, de exemplu: dreptul de acces liber la informatiile de interes public, s-au pus clauze de secretizare si s-a lungit drumul transparentei cu modificari legislative si cu adresa stricta, termene de judecata, comisii si agentii nationale, CEDO...
Adica Romania a devenit o prada. A fost impartita in feude. Mazare si Constantinescu au luat Constanta, Oprisan&Co a luat Vrancea, Mischie si Dragnea au luat Oltenia, Hava a luat Alba Iulia, Porumboiu a luat Vasluil, Flutur a luat Suceava (mai nou). Exemplele le puteti continua singuri. Pradatorii mai noi se ridica deasupra celor vechi. In timpul asta poporului i se da circ: serbari ale tineretului, Capalna, festivalul berii, 1 Mai, sarbatori religioase mai vechi sau mai noi, concerte rock,...si i se percep taxe. Ca doar distractia costa.
Asta e si cazul Rosia Montana, devenit un brand datorita Asociatiei Alburnus Maior, asociatia aurarilor din localitate care nu s-au lasat furati si izgoniti. Norocul lor a fost ca au internationalizat situatia si au gasit resursele necesare sustinerii cauzei prin asociatii neguvernamentale.
Altfel ar fi murit luptand ca partizanii impotriva comunistilor, inconjurati din toate partile.
Contractul incheiat intre firma canadiana Gabriel Resources a fost secretizat. Acesta are cateva prevederi interesante care au apucat sa rasufle: procentele de participare initiale s-au tot modificat (de la 51% initial in 1995, la 19,3% actual, in favoarea statului), structura actionariatului s-a schimbat prin vanzarea actiunilor umflate artificial, faptul ca investitorii isi recupereaza integral investitia plus despagubirile, daca proiectul nu se poate finaliza.
Legea e fentata pe toate partile de Goliat sprijinit de guvernanti corupti (de la Stolojan, Tariceanu, Berceanu pana la actualii ministrii), de catre administratia judeteana si locala cumparata. Sunt infiintate noi ONG-uri care cica sprijina proiectul si dezvoltarea locala: de la Pro Rosia Montana condusa de un doctor renegat, ca nu mai vindeca pe nimeni, pana la Pro Dreptatea a fostilor "mineri". Intre timp, Rosia Montana Gold Corporation alias "Goldul" se poarta ca vechilul pe propria mosie. Oamenii lui, niste cefe groase de raketzi, tureaza gipanele la deal si la vale, raspandesc ofertele de cumparare, fac vizite inoportune, cumpara cladirile de patrimoniu, chipurile in interes imobiliar si cu clauza de restaurare. Pana acum au fost lasate in paragina si vandalizate, iar de acum incolo s-au apucat sa le puna o noua fatzada. Primarul sta la masa cu directorul Goldului si nu aproba activitati de dezvoltare alternativa, caci guvernele succesive au stabilit: zona e defavorizata, monoindustriala si destinata exclusiv mineritului, adica companiei straine, cu toate facilitatile ce decurg de aici. Adica favorizeaza "investitorul" ("deosebit de periculos" vorba lui Tuzgureanu) sa mance si gura lui o paine.
Astia nu au vazut ca la intrarea in Rosia Montana, la 5 km de cetru, acolo unde drumul catre localitate se desprinde de cel catre Campeni, se afla un banner al Centrului de reciclare deseuri, finantat cu bani europeni (pai cum altfel), prin care 4 consilii locale (inclusiv cel din Rosia Montana) recunosc ca zona, cu Rosia Montana cu tot, este TURISTICA.
De partea cealalta, aurarii sau "rezistentii" grupati in "Alburnus Maior" cu presedinte Eugen DAVID si vicepresedinte Eugen Cornea au obtinut cateva succese notabile in instantele romanesti: anularea PUZ, PUG si a avizelor obtinute de Gold.
Remarcabil, justitia a functionat. Dar si guerilla s-a desfasurat pe masura.
Cel mai mare succes a fost decizia irevocabila si definitiva ca Masivul Carnic, cel cu galeriile romane descoperite, sa nu fie supus exploatarii miniere.
Pai Goldul incepuse deja sa-l sape, fentand si legea mineritului, care prevede explicit ca in zonele cu vestigii arheologice exploatarile miniere sunt interzise. Goldul se insinuase initial ca un copil nevinovat, care vrea si el sa mai vanture o data si sa scoata ce se poate scoate din sterilul deja abandonat de compania de stat.
Cine sa se impiedice intr-o biata lege care acopera chiar domeniul in care isi desfasoara activitatea Goliat? Doar compania obtinuse descarcarea de sarcina arheologica de la fostele conduceri ale ministerului Culturii. Si oricum continua sa-l arate in prezentarile lor ca va fi ras, frezat si reconstituit partial.
Motivatia lor este in continuare ca instanta s-a pronuntat doar asupra formei cauzei (deh! asupra viciilor de procedura) si nu asupra fondului. Nimic mai fals.
Asa ca merg mai departe cu cheltuielile si intimidarile lor, spunand ca deocamdata "aliotmanul lor" sprijinit de "Apus" nu se impiedica de un ciot. Si apoi la "retragere" oricum vor fi despagubiti. Se aude ca au mai primit o infuzie de capital de 108 milioane $.
Asa ca trai neneaca pe banii "investitorilor".
Concluzia partiala este ca asa arata statul de drept in fatza investitorilor introdusi pe toate portzile de tradatori tip Bastus:
La incheierea pe blat a contractelor statul e reprezentat de cei mai drepti si alesi dintre egali, care incaseaza comisioane si indemnizatii prin comisii, fara raspunderi si obligatii, iar la final statul e poporul platitor de taxe si impozite ca sa acopere despagubirile si penalizarile.
Cu alte cuvinte: alesii petrec, iar poporenii fac curatenia de dupa si platesc oalele sparte.
Hai Libi!
Succesuri!