Scurta introducere preluata de la: http://www.danmirahorian.ro/TrezireainTraditiileSpiritualealeOmenirii.pdf .
"Calea Yoga expusa de Patanjali (Raja Yoga-Yoga Regala) este numita si ashtanga yoga (calea de unificare cu opt ramuri) fiindca e alcatuita din opt (ashta) părţi, ramuri sau brate (anga). Aceste ramuri sunt interdependente şi au valoare egală, fiindca fiecare poate conduce la Eliberare, adica la starea de suspendare a dualitatii subiect-obiect prin Samadhi. Termenul din lb. sanskrita aṅgam (anga), are semnificatia de ramura [ramuri, membre, braţ, parte (a aceluiasi corp: svanga - propriul corp)] si a fost tradus gresit prin etape, trepte, pasi succesivi, ca si cum "un drum orizontal, o succesiune de etape, trepte sau pasi ar putea duce vreodata dincolo de lumea manifestata (orizontala)". Julius Evola (1898-1974) in cartea sa: "Yoga Secreta a Puterilor Divine" (Editura: Deceneu,1995, pag 48) afirma: "este absurd sa plasezi absolutul la finalul unei succesiuni temporale de diferite grade, trepte, etape, pasi, fiindca absolutul nu poate fi atins urmand o cale orizontala, ci doar una verticala, extratemporala, evadand din conditia temporala, caracterizata de notiunile de inainte si dupa."
YOGA-SUTRA
Cap.
I S A M A D H I - P A D A
(Despre
Samadhi)
2. YOGA este suprimarea (NIRODHA) completă a modificărilor
(VRITTI) conţinutului minţii (CHITTA).
3. Atunci când VRITTI-urile sunt
blocate, Văzătorul (DRASHTA, PURUSHA sau ATMAN) este stabilit în propria
sa natură esenţială (SVARUPA), adică rămane identificat cu el insuşi.
4. În afara stării de YOGA are loc identificarea lui PURUSHA cu modificările continutului
mintii (CHITTA), adica este ascuns de către acest continut.
5. Modificările fundamentale ale minţii (VRITTI) sunt de cinci feluri; ele pot
fi dureroase sau impure (KLISHTA) si plăcute sau pure (AKLISHTA).
6. Aceste cinci modificări fundamentale (VRITTI) ale minţii
sunt: cunoaşterea corectă (PRAMANA), cunoaşterea non-discriminativă sau eroarea
(VIPARYAYA), imaginaţia sau inchipuirea (VIKALPA), somnul fără vise (NIDRA) şi memoria (SMRITI).
7. Sursele cunoaşterii corecte (PRAMANA) sunt: perceptia individuală directă
(PRATYAKSHA), inferenţa sau deducţia logica (ANUMANA) şi mărturia (AGAMA) sau
revelaţia celor care au perceput direct Adevărul.
8. Cunoaşterea non-discriminativă sau falsă (VIPARYAYA) este cunoaşterea care nu
este bazată pe o formă reală adecvată.
9. Cunoaşterea care decurge numai din cuvinte, lipsită de un obiect real perceptibil
corespunzător, este imaginatie (VIKALPA).
10. Somnul fără vise (NIDRA)
este acel VRITTI care are drept suport absenţa tranzitorie a continutului
mental (PRATYAYA) specific stării de veghe si stării de vis.
11. Memoria
(SMRITI) este neabandonarea din minte a obiectelor experimentate anterior.
12. Stoparea (NIRODHA) acestor cinci VRITTI se realizează prin practică continuă (ABHYASA) şi detaşare (VAIRAGYA).
13. Perseverenţa în practică (ABHYASA) înseamnă efortul susţinut pentru stabilitatea stării conţinutului mental (fără VRITTI).
14. Practica devine ferm întemeiată dacă e continuată fără întrerupere o
lungă perioadă de timp, cu dăruire şi aspiraţie infinită către ţelul suprem al fiinţei umane [DUMNEZEU].
15. Când individul se eliberează atât de dorinţele pentru obiectele cunoscute
prin simţuri, cât şi pentru acelea de care a auzit vorbindu-se, starea aceasta
de conştiinţă este detaşarea spirituală (VAIRAGYA).
16. Suprema detaşare (VAIRAGYA) este născută din cunoasterea adevărată a lui
PURUSHA şi este eliberarea chiar şi de tendinţe (GUNA), adică detaşarea faţă de toate aspectele
lui PRAKRITI, nu numai faţă de obiecte.
17. În SAMPRAJNATA-SAMADHI obiectul de
concentrare se sprijina pe judecata (VITARKA), reflectare intuitiva (VICHARA),
beatitudine (ANANDA) sau conştiinţa existenţei individualităţii (ASMITA).
18. ASAMPRAJNATA-SAMADHI desemnează
starea în care din minte dispare obiectul si rămân doar intipăririle lui (SAMSKARA)
in câmpul constiintei. Acesta permite cunoasterea lui ATMAN.
19. Yoghinii fără trup (VIDEHA) şi cei deja fuzionaţi cu întreaga PRAKRITI
(PRAKRITILAYA) ating cu usurinţa prin reîncarnare ASAMPRAJNATA SAMADHI.
20. Ceilalţi (decât cei dezincarnaţi (VIDEHA) şi fuzionaţi în diferite aspecte
ale lui PRAKRITI (PRAKRITILAYA)) ating ASAMPRAJNATA-SAMADHI trecând prin stadiile
de credinţă (SHRADDHA), voinţă intensă, efort susţinut şi energie puternică
(VIRYA), memorie excelentă (SMRITI, adică reamintirea stărilor identice) şi
respectiv inteligenţă cognitivă derivată din SAMPRAJNATA-SAMADHI (SAMADHI-PRAJNA).
21. Aceia care au o aspiraţie-dorinţă (SAMVEGA) extrem de
puternică ating ASAMPRAJNATA SAMADHI foarte repede.
22. Cu dorinţa (SAMVEGA)
crescând în intensitate, de la slabă la medie şi apoi la extrem de puternică,
ASAMPRAJNATA SAMADHI poate fi atins mai târziu, mai repede sau foarte repede.
23. Sau prin devoţiune pentru ISHVARA ASAMPRAJNATA SAMADHI poate fi atins.
24.
ISHVARA (Stapanul Suprem sau esenţa purei conştiinţe macrocosmice) este
supremul PURUSHA transcendent, neatins de cauzele suferintei sau tensiuni
fundamentale ale minţii (KLESHA), de acţiuni (KARMA), consecinţele acţiunilor şi
tendinţele latente.
25. În ISHVARA este condensată sub formă de esenţă sămânţa (BIJA)
omnişcienţei nelimitate (SARVAJNA).
26. Nefiind limitat de timp, El este Învaţatorul chiar al celor dintâi GURU.
27. AUM e sunetul subtil de rezonanţă care Îl
desemnează sau Îl manifestă pe ISHVARA.
28. Acesta (AUM) trebuie recitat în mod repetat (JAPA) meditând asupra
înţelesului acestuia.
29. Prin această practică se ajunge gradat la interiorizare extatică şi
obstacolele pe calea YOGA sunt depăşite.
30. Boala, lâncezeala, îndoiala, nepăsarea, inconsecvenţa, nerenunţarea la
plăcerile simţurilor, percepţia eronată, neimplinirea unei etape şi
instabilitatea stărilor superioare odată obţinute sunt obstacolele pe calea
YOGA şi produc imprăştierea minţii.
31. Durerea, depresia sau anxietatea, agitaţia corpului şi respiraţia
neregulată sunt simptomele (insoţitoare) distracţiei mentale (VIKSHEPA).
32. Pentru îndepărtarea acestora (a obstacolelor şi a simptomelor auxiliare) este
necesară practica concentrării mentale asupra unui principiu (TATTVA) unic (EKATATTVABHYASA).
33. Cultivând atitudini de bunăvoinţă (MAITRI) faţă de fericire (SUKHA),
compasiune (KARUNA) faţă de mizerie (DUHKA), bucurie (MUDITA) faţă de virtute
(PUNYA) şi indiferenţă (APEKSHANA) faţă de viciu sau nebunie (APUNYA), mintea
(CHITTA) devine pură şi împăcată.
34. Sau prin expiraţie (RECHAKA) şi reţinerea respiraţiei (KUMBHAKA) se poate
controla mintea.
35. Altfel, mintea poate fi stăpânită şi făcută fermă concentrând-o asupra experienţei simţurilor,
astfel încât să simţim vie, intensă şi constantă plăcerea pe care aceste
simţuri ne-o procură.
36. Sau se poate controla mintea meditând asupra unei stari luminoase pure din
inimă (JYOTISMATI) care e senină, dincolo de orice supărări (VISHOKA).
37. Sau mintea poate fi
controlată prin concentrarea şi identificarea telepatică cu fiinţele extrem de
evoluate (VITARAGA) care au atins realizarea supremă şi care sunt total lipsite
de pasiuni.
38. Sau altfel, mintea poate fi făcută fermă dându-i ca suport (ALAMBANA) al
meditaţiei cunoaşterea (JNANA) din vis (SVAPNA) şi somn fără vise (NIDRA).
39. Sau prin meditaţia asupra obiectului sau fiintei adorate mintea poate fi
liniştită.
40. Astfel, prin liniştirea şi
controlarea minţii yoghinul dobândeşte stăpânirea completă asupra tuturor
obiectelor meditaţiei, de la cel mai mic atom (PARAMANU) până la intregul
univers (PARAMA-MAHATTVA).
41. In cazul celui ale carui modificari
mentale (VRITTI ) au fost epuizate se implineste starea de acceptare completa
si egalitate (SAMAPATTI), acea stare de identificare perfectă intre Cunoscător,
cunoscut şi cunoaştere, de completă absorbţie a mentalului, în care mentalul
devine ceea ce reflectă, la fel cum un cristal pur ia culoarea obiectelor pe
care stă.
42. Acea stare de SAMADHI, care apare atunci când conştiinţa alternează între
cuvânt (SHABDA), obiectul desemnat (ARTHA) şi cunoaşterea sa mentală (JNANA),
este o stare de amestecare a minţii (VITARKA) şi e numită SAVITARKA SAMAPATTI (primul stadiu al minţii superconştiente şi predomină gandirea verbală,
discursivă, logică).
43. După completa purificare a memoriei (SMRITI), adică dupa eliminarea
SAMSKARA-urilor, ca si când mintea ar fi lipsită de forma proprie (SVARUPA),
când numai cunoaşterea pură a obiectului (NIRBHASA) mai este prezentă, aceasta
e NIRVITARKA SAMAPATTI (stare de samadhi fără judecare, fără logică, cand s-au decantat cele trei aspecte ale
obiectelor).
44. Prin aceasta s-au explicat SAVICHARA SAMADHI (starea reflexivă), NIRVICHARA
SAMADHI (starea suprareflexivă) ca avand drept obiect domeniul celor subtile
(SUKSHMA).
45. Iar stadiile de SAMADHI care se referă la
obiectele subtile (adică VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA SAMADHI) se extind
până la ALINGA (stadiul tendintelor Naturii fără semn de diferentiere,
tendintele sunt amestecate in mod egal si complet una cu celelalte).
46. Stadiile subtile care au fost explicate anterior constituie numai SABIJA-SAMADHI
(cu sămânţă).
47. După
ce s-a atins extrema claritate în starea suprareflexivă a mintii (NIRVICHARA
SAMADHI) răsare lumina spirituală care provine de la Sinele Suprem.
48. În această stare de NIRVICHARA SAMADHI Înalta Cunoastere sau starea de
supraconstiinţă (PRAJNA) devine cea care
revelează Adevărul Ultim (RITAMBHARA) in constiinţă.
49. Obiectul Înaltei Cunoaşteri este diferit de cel al cunoasterii dobândite
din auzite (SHRUTA) sau prin inferenţă (ANUMANA), deoarece ea are un scop si domeniu
particular.
50.
Întipărirea născută din acest SABIJA-SAMADHI depăşeşte cu mult în elevare şi împiedică
manifestarea celorlalte SAMSKARA-uri născute din stările de conştiinţă inferioare.
51. După suprimarea chiar şi a acelor SAMSKARA specifice stării de SABIJA SAMADHI se atinge SAMADHI
fără sămânţă (NIRBIJA SAMADHI).
(Calea Realizarii Practice)
1.
Asceza (TAPAS), studiul textelor sacre (SVADHYAYA) şi devoţiunea faţă de Divin (ISHVARA
PRANIDHANA) constituie KRIYA YOGA (Yoga acţiunii sau Yoga preliminară).
2. Aceasta practică
KRIYA YOGA este necesară pentru a produce SAMADHI şi pentru a disipa cauzele
suferinţelor (KLESHA).
3. Ignoranţa (AVIDYA), sentimentul individualitătii egotice (ASMITA), atasamentul
faţă de plăcere (RAGA), repulsia faţă de suferinţă (DVESHA) şi
frica de moarte (ABHINIVESHA) sunt cauzele suferinţei (KLESHA).
4. Ignoranţa (AVIDYA) este sursa si câmpul celorlalte
KLESHA, care pot fi în stările latentă (PRASUPTA), atenuată (TANU), in continuă
schimbare (VICCHINNA) sau puternic activă (UDARANA).
5. AVIDYA este confundarea a ceea ce este non-etern (ANITYA), impur (ASHUCI), dureros
(DUHKHA) şi non-SINE (ANATMAN) cu ceea ce este etern (NITYA), pur (SHUCI), placut (SUKHA) şi
SINE (ATMAN).
6. Sentimentul individualitatii egotice (ASMITA) constă în aparenta identificare
a puterii subiective a lui PURUSHA (a constiintei cunoscătoare) cu puterea
Naturii (PRAKRITI), adică cu puterea instrumentală prin care se cunoaste
(BUDDHI).
7. Ataşamentul
înlănţuitor (RAGA) însoţeşte
plăcerea.
8. DVESHA este aversiunea persistentă care însoţeşte durerea.
9.
Iubirea nemăsurată a vieţii sau frica faţă de moarte (ABHINIVESHA) este cauzată
si susţinută de propria experienţă si ii domină chiar şi pe cei învăţaţi.
10.
Toate cauzele suferinţelor (KLESHA) pot fi inlăturate prin readucerea lor in stadiul de
subtile si apoi la origine, in ASMITA-SAMADHI si respectiv NIRBIJA-SAMADHI.
11.
Transformările suferintelor (KLESHA) trebuie inlăturate prin meditaţie profundă
(DHYANA).
12. Acumularea de reacţiuni (KARMA), care îşi are originea în cauzele
suferinţelor (KLESHA), este experimentată în naşterile prezente şi viitoare, în
sfera vizibilă sau invizibilă.
13. Atâta timp cât rădăcina acestor reacţiuni se află in acumularea de KARMA,
roadele acţiunilor determină naşterea sau situaţia socială (JATI), durata (AYUH)
şi experienţele vieţii (BHOGA).
14. Fructele lui JATI, AYUH şi BHOGA sunt bucuria sau suferinţa, după cum sunt
pricinuite de virtute (PUNYA) sau viciu (APUNYA).
15.
Pentru cei care au putere de discriminare (VIVEKA) totul este în cele din urmă
suferinţă, din cauza durerii rezultată din schimbare (PARINAMA), anxietaţile
generate de grijile vieţii (TAPA), intipăriri care dau naştere dorinţelor (SAMSKARA)
şi, de asemeni, datorită opoziţiei dintre tendinţe (GUNA) şi modificările minţii
(VRITTI).
16.
AGAMI KARMA, sau suferinţa care n-a venit încă, poate şi trebuie să fie evitată.
17.
Uniunea sau identificarea dintre văzător (DRASHTI) [sau cunoscător (PURUSHA)]
şi văzut (DRISHYA) [sau cunoscut (PRAKRITI)] este cauza lui HEYA (suferinţa
care poate şi trebuie să fie evitată).
18. Văzutul (DRISHYA sau PRAKRITI) are proprietăţile sau calităţile tendintelor,
respectiv ale luminării (PRAKASHA), actiunii (KRIYA) şi inertiei (STHITI);
el este alcătuit din
elemente (BHUTA) şi din organele de simţ şi de acţiune (INDRIYA), şi fiinţează in scopul experimentării (BHOGA) şi Eliberării (APAVARGA).
19. Specializat (VISHESHA), nespecializat (AVISHESHA), doar cu semn (arhetipal:
Buddhi) (LINGAMATRA) şi fără semn (energia ultima manifestata sau Prakriti)(ALINGA)
sunt stadiile GUNAS-urilor.
20. Văzătorul (DRASHTI sau PURUSHA), deşi
este conştiinţa pură transcendentă, are capacitatea de a percepe conţinutul
mental (PRATYAYA) şi de a percepe prin intermediul organelor de simţ datorită asocierii cu
Natura (PRAKRITI).
21. PRAKRITI (DRISHYA sau Văzutul) există numai spre folosul Văzătorului (PURUSHA).
22. Doar pentru acela care şi-a atins ţelul (adică s-a eliberat), văzutul
(PRAKRITI sau DRISHYA) devine non-existent (în sensul că finalitatea sa a fost
realizată), dar pentru ceilalţi şi prin ceilalţi el (văzutul) continuă să
acţioneze, deoarece el este comun tuturor.
23. Unirea iluzorie (SAMYOGA) in cooperare a lui PURUSHA cu
PRAKRITI este cauza dobândirii cunoaşterii ultime si a realizării directe depline a
naturii eterne esenţiale (SVARUPA) a celor două puteri inerente: a lui PURUSHA şi a lui PRAKRITI.
24. Cauza uniunii (SAMYOGA) este ignoranţa (AVIDYA).
25. Prin desfiinţarea lui AVIDYA uniunea (SAMYOGA) dintre PURUSHA şi PRAKRITI
dispare. Aceasta desfiinţare (HANA) inseamnă eliberarea lui PURUSHA (izolarea
sau separarea de iluzie).
26. Mijlocul de inlăturare a ignorantei (AVIDYA) este neintrerupta practicare a
cunoasterii discriminative (VIVEKA-KHYATI).
27. Există şapte stadii ale Înaltei Cunoaşteri (PRAJNA) directe a lui PURUSHA.
Acestea
sunt: sentimentul profund de a fi in adevar, sentimentul de libertate, sentimentul
de a fi atins cu adevarat Binele Suprem, sentimentul ca mintea este in repaus
deplin, sentimentul ca orice actiune a noastra se integreaza in armonia divina,
sentimentul detasarii totale, starea de beatitudine extatica.
28.
Prin practica părţilor sistemului YOGA impurităţile dispar şi se iveste lumina
cunoaşterii spirituale (JNANA), care creşte până la cunoaşterea discriminativă
(VIVEKA-KHYATI).
29. Autocontrolul (YAMA), regulile spirituale morale (NIYAMA), posturile
(ASANA), controlul şi ritmarea suflurilor subtile (PRANAYAMA), retragerea
simţurilor de la obiectele lor (PRATYAHARA), concentrarea (DHARANA),
meditaţia (DHYANA) şi starea extatică de conştiinţă cosmică (SAMADHI) sunt
cele opt părţi (ANGA) ale disciplinei YOGA.
30. Non-violenţa (AHIMSA), adevărul (SATYA), cinstea (ASTEYA), controlul
energiei sexuale (BRAHMACHARYA) şi non-posesivitatea (APARIGRAHA) sunt cele
cinci auto-stăpâniri (YAMA) sau reguli etice.
31. Când sunt practicate în mod necondiţionat, fără excepţii datorate naşterii,
locului, timpului si împrejurărilor, aceste autostăpâniri (YAMA) se extind la
toate stadiile si formează pentru yoghin Marele Legământ (Indatoririle Divine
Universale).
32. Curăţenia (SAUCHA), mulţumirea (SANTOSHA), austeritatea (TAPAS),
studiul textelor sacre (SVADHYAYA) şi adorarea lui Dumnezeu (ISHWARA PRANIDHANA)
constituie regulile (NIYAMA).
33. Când mintea (CHITTA) este tulburată de pasiuni (VITARKA) sau porniri
inferioare, se recomandă intoarcerea fermă a gandurilor asupra contrariilor lor
(PRATIPAKSHA BHAVANA).
34. Patimile
(VITARKA), cum ar fi violenţa şi alte asemenea, făptuite, poruncite ori incuviinţate, izvorâte din lăcomie, mânie şi
rătăcire, fie slabe, medii sau intense au drept roade durerea şi ignoranţa infinită; de aceea este
necesară intoarcerea fermă a gândurilor spre contrariul patimilor (PRATIPAKSHA BHAVANA).
35.
Fiind ferm stabilit în nonviolenţă (AHIMSA), se ajunge la incetarea duşmăniei din
jur.
36. Fiind ferm stabilit în sinceritate (SATYA), se dobândeşte calitatea de a fi
cel care determină cu uşurinţă şi în întregime, la voinţă, rezultatul faptelor.
37. Fiind ferm stabiliţi în onestitate (ASTEYA),
toate comorile, atât fizice cât şi spirituale, ne sunt la indemână.
38.
Fiind ferm stabilit în continenţa sexuală (BRAHMACHARYA), se dobândeşte vigoare
pe toate planurile (VIRYA).
39. Devenind ferm stabilit în neagonisire
(APARIGRAHA), se obţine cunoaşterea directă
a motivaţiei şi condiţiilor specifice de apariţie a naşterii, şi realizarea rostului
ultim al fiecarei existenţe.
40.
Din puritate (SAUCHA) rezultă detaşarea faţă de propriul corp (care este
perceput ca vehicul al SINELUI) şi
aversiune faţă de unirea prin reîncarnare a SINELUI cu alte corpuri).
41. Prin practicarea lui SAUCHA
rezultă purificarea lui SATTVA GUNA, se dobândeşte bucuria, focalizarea uşoară
a minţii, control al simţurilor şi revelarea spontană a Sinelui.
42.
Fericirea neţărmurită şi perfectă rezultă din împăcare (SANTOSHA).
43.
Prin asceză (TAPAS) se inlătură impurităţile şi se desăvârsesc corpul (KAYA) şi organele
de simţ (INDRIYA).
44.
Prin studiul individual al textelor sacre (SVADHYAYA) se obţine comuniunea
cu ISHTA-DEVATA (zeitatea care e obiectul devoţiunii interioare).
45. Desăvârşirea in SAMADHI se obţine în urma devoţiunii faţă de Divin (ISHVARA).
46. Postura (ASANA) trebuie să fie stabilă şi confortabilă.
47. Prin
dispariţia efortului fizic (relaxare),
meditând (SAMAPATTI) asupra
infinitului (ANANTA), orice ASANA este stăpînită perfect.
49. După ce s-a implinit postura (ASANA), urmează controlul si ritmarea
suflurilor subtile (PRANAYAMA), realizate prin încetarea mişcărilor de
inspiraţie şi expiraţie.
50. PRANAYAMA cuprinde fazele: externă (expiraţia), internă (inspiraţia) sau
suspendată (retenţie), este legată de loc (DESHA), timp (KALA), de numărul
repetărilor şi atent practicată devine prelungită şi subtilă.
51. Cel de-al patrulea tip de PRANAYAMA este acela
care constă în controlul suflurilor subtile, absorbţia PRANEI şi direcţionarea
ei spre interior sau exterior.
52.
Prin aceasta voalul (AVARANA) care
acoperă lumina divină a cunoaşterii (PRAKASHA) dispare pentru totdeauna.
53. Astfel, prin
practica lui PRANAYAMA mintea devine pregătită pentru concentrare (DHARANA).
54. PRATYAHARA este retragerea simţurilor de la obiectele lor, ca si cum
ar imita forma proprie (SVARUPA) a minţii.
55. Prin aceasta se dobândeşte stăpânirea
supremă a simţurilor.
Cap 3 V I B H U T I- P A D A
(Despre
puterile supranormale)
2. Meditatia (DHYANA) este fluxul neintrerupt al activităţii mentale (PRATYAYA)
spre un singur obiect.
3. Această stare devine SAMADHI atunci când se percepe interior, prin fuziune
totală, numai obiectul (ARTHA), ca si cum ar lipsi forma proprie a mintii
(CHITTA).
4. Cele trei realizate împreună (DHARANA, DHYANA şi SAMADHI) constituie identificarea
perfecta (SAMYAMA).
5. Prin
stăpânirea identificarii (SAMYAMA) răsare lumina conştiinţei divine cognitive
superioare (PRAJNA).
6. SAMYAMA trebuie practicată gradat în stări din ce in ce mai subtile ale conştiinţei.
6. SAMYAMA trebuie practicată gradat în stări din ce in ce mai subtile ale conştiinţei.
Anume în:
-trepte:
concentrare, meditatie, samadhi;
-cunoastere
a obiectelor: de la grosier la subtil;
-stările
de: VITARKA, VICHARA, ANANDA şi ASMITA-SAMADHI.
Samadhi, desi este ultima ca pozitie intre
cele opt parti ale practicii yoga, reprezinta de-abia inceputul recuceririi
puterilor inerente Naturii si statutului Sinelui. De-abia
de aici incolo incepe Yoga.
7. Cele trei împreună (DHARANA, DHYANA, SAMADHI) sunt interne în relaţie cu
precedentele (YAMA, NIYAMA, ASANA, PRANAYAMA, PRATYAHARA).
8. Iar acestea (cele trei stadii anterioare reunite ca SAMYAMA) sunt la rândul
lor externe faţă de starea de extaz divin fara samanta (NIRBIJA SAMADHI).
9. NIRODHA PARINAMA este acea stare de vid a minţii (transformare a lui CHITTA)
care apare în momentul de oprire a activitatii continutului mental, adica intre
intipăririle succesive ale obiectului meditaţiei.
10. Fluxul momentelor de pauză (NIRODHA PARINAMA) curge liniştit şi devine din
ce in ce mai puternic prin întipăriri (SAMSKARA) sau exersări repetate ale stării
de vid beatific divin.
11. SAMADHI PARINAMA (prima transformare in evolutia minţii) este dispariţia
dispersării (SARVARTHATA) şi apariţia concentrării sau fixităţii (EKAGRATA)
minţii (CHITTA).
12. Când obiectul (PRATYAYA) continutului mental dispare şi apare consecutiv,
fiind totusi identic, atunci starea minţii este numită EKAGRATA PARINAMA.
13. Prin această stare distinctă sunt explicate şi cele trei transformări
(PARINAMA) suferite în timpul meditaţiei de către elemente (BHUTA) şi organe de
simţ (INDRYA) in urmatoarele aspecte: proprietatea fizica, natura lor sau structura
(DHARMA), proprietatea chimica temporara (asa cum e fenomenul de
transmutare-sublimare) (LAKSHANA) şi condiţia (starea de agregare sau
maturitate )(AVASTHA).
14. DHARMIN este substratul comun caruia îi sunt inerente toate proprietăţile
sau structurile (DHARMA), fie stinse (trecute) (SHANTA), fie active (prezente)(UDITA),
fie nemanifestate (viitoare)(AVYAPADESHYA).
15. Diferenta specifica in succesiune (KRAMA) este cauza transformării
(PARINAMA).
16. Realizând identificarea completa (SAMYAMA) asupra celor trei transformări (ale
aspectului fizic exterior -DHARMA, caracteristicii temporare - LAKSHANA şi
starii - AVASTHA) se dobândeşte cunoaşterea trecutului şi viitorului.
17. Cuvântul (SHABDA), obiectul (ARTHA) şi conţinutul mental desemnat (PRATYAYA)
sunt confundate datorită suprapunerii lor în minte. Realizând SAMYAMA asupra
lor, luate separat, se dobândeşte cunoaşterea telepatică a limbajului tuturor
vieţuitoarelor si pătrunderea intelesului tainic al comunicării.
18. Prin percepţia directă a întipăririlor subconştiente (SAMSKARA), realizată
prin SAMYAMA asupra lor, se dobândeşte cunoaşterea existenţelor sau naşterilor
(JATI).
19. Realizând SAMYAMA asupra formei concrete a continutului mental (PRATYAYA) a
mintii altora, se dobândeşte cunoaşterea mintii altora (starii mentale
caracteristice, gandurilor si starilor sufletesti).
20. Dar prin aceasta nu se dobândeşte şi cunoaşterea suportului sau cauzei
conţinutului mental, pentru că nu acesta a fost subiectul pentru SAMYAMA.
21. Realizând SAMYAMA asupra formei corpului şi suspendând receptivitatea tuturor
celorlalţi faţă de forma sa fizică, nemaiexistând contact între ochi şi lumină,
yoghinul devine invizibil.
22. Prin ceea ce s-a spus, poate fi înţeleasă dispariţia sunetului şi a altor
TANMATRA (miros, gust si pipăit).
23. Karma este de două feluri,
activă (PRARABDHA) şi latentă (SANCITA).
Realizând
SAMYAMA asupra acestora două (KARMA), se dobândeşte cunoaşterea momentului si
cauzelor morţii; acesta se mai poate cunoaşte şi după anumite semne
prevestitoare rele (ARISHTEBHYA).
24. Realizând SAMYAMA asupra prieteniei (MAITRI), compasiunii (KARUNA), bucuriei
(MUDITA) şi detasarii fată de plăcere, virtute si viciu (UPEKSHANA) se
dobândesc şi se amplifică în propria fiinţă puterile benefice inerente lor.
25. Prin SAMYAMA asupra oricarei puteri, de exemplu forţa unui elefant sau
diferite aptitudini ale animalelor, este dobândită puterea corespondentă.
26. Prin proiecţia (NYASA) luminii facultăţilor suprasenzoriale interioare
trezite (JYOTISMATI PRAVRITI) asupra obiectelor subtile, ascunse sau indepărtate
este dobândită cunoaşterea lor.
27. Cunoaşterea Cosmosului (prin dedublare si proiectie astrală) este dobândită
făcând SAMYAMA asupra Soarelui (SURYA).
28. Realizând SAMYAMA asupra Lunii se dobândeşte cunoaşterea poziţiei si
aspectelor tainice ale stelelor.
30. Realizând SAMYAMA asupra centrului buricului (Nabhi sau Manipura-chakra) se
dobândeşte cunoaşterea alcătuirii corpului fizic, inclusiv corpurile subtile.
31. Realizând SAMYAMA asupra scobiturii gâtlejului (Vishuddha-chakra) foamea şi
setea sunt îndepărtate.
32. Stabilitatea mentală şi fizică este dobândită realizând SAMYAMA asupra lui
KURMA NADI (nadi-ul Broasca testoasa aflat sub Vishuddha-chakra).
33. Realizând SAMYAMA asupra luminii din creştetul capului (SAHASRARA) se
dobândeşte viziunea spirituală a maeştrilor yoghini desavarsiti (SIDDHA).
34. Sau realizând SAMYAMA asupra luminii din creştetul capului cunoasterea tuturor
lucrurilor poate fi dobândită prin PRATIBHA (cunoaştere intuitivă
transcendentă).
35. Prin SAMYAMA asupra centrului inimii (HRDAYA sau HRID CHAKRA) apare cunoaşterea
mintii (CHITTA) (proprii sau a celorlalti).
36. SATTVA (ca cea mai inalta
manifestare a lui PRAKRTI) şi PURUSHA (sau ATMAN) sunt absolut distincte. Din
cauza nondiferenţierii celor doua entitati rezultă experienţa senzorială
subiectivă. Intrucat SATTVA există in
folosul altuia, realizând SAMYAMA asupra a ceea ce există intru propriul folos se dobândeşte
cunoaşterea lui PURUSHA.
37. Din aceasta cunoaştere a lui PURUSHA (adică din PURUSHAJNANA) rezultă
cunoaşterea intuitivă (PRATIBHA) a audiţiei, a pipaitului, a percepţiei
vizuale, a gustului şi a mirosului (cunoastere manifestata supranormal atat in
lumea fizica, cat si in lumea astrala).
38.
Aceste puteri menţionate anterior, daca sunt utilizate fara detasare,
constituie obstacole în SAMADHI, dar în starea de conştiinţă obişnuită a lumii
ele sunt puteri supranormale.
39. Prin slăbirea cauzei legăturii dintre corpul fizic şi cel subtil, şi prin
cunoaşterea căilor de trecere, se obţine intrarea minţii şi manifestarea ei în
corpul altei persoane.
40. Prin stăpânirea suflului subtil ascendent (UDANA-perceput prin intermediul
lui Vishuddha Chakra) apare non-contactul cu apa, noroiul, spinii şi altele,
iar corpul levitează.
41. Prin stăpânirea suflului subtil concentrator (SAMANA-prin intermediul lui
Manipura Chakra) corpul străluceşte.
42.
Realizând SAMYAMA asupra legăturii dintre ureche şi spaţiu (AKASHA TATTVA sau
eter-elementul cel mai subtil dintre cele sensibile, prin intermediul lui
Vishuddha Chakra) se dobândeşte auzul divin sau clar-audiţia.
43. Prin SAMYAMA asupra relaţiei dintre corpul fizic şi spaţiu (AKASHA TATTVA)
şi prin fuziunea deplină a minţii cu calitatea de uşor ca fulgul, se dobândeşte
capacitatea de deplasare in spaţiu prin levitaţie.
44. În starea numită marea decorporalizare (MAHA-VIDEHA SIDDHI), adică in acea existenţă in corpul mental, total
exterioară corpului fizic si independentă de el, vine nimicirea voalului (AVARANA) care
acoperă lumina divină a Sinelui (PRAKASHA).
45. Prin SAMYAMA asupra stadiilor
elementelor (BHUTA), adică a stărilor grosiere (STHULA), proprii sau esenţiale
(SVARUPA), subtile (SUKSMA), atotpătrunzătoare (ANVAYA) şi asupra
scopului (menirii) existentei elementelor, se dobândeşte stăpânirea acestora
(BHUTA).
46. Din aceasta rezultă apariţia puterii de a deveni oricât de mic (ANIMA) in
dimensiunea conştiintei şi a celorlalte şapte puteri supranormale (MAHASIDDHI), care duc la
desăvârşirea corpului (realizarea aşa-zisului "corp de
diamant") şi la nelimitarea funcţiilor lui.
47. Perfecţiunea corpului fizic şi neafectarea funcţiilor lui includ frumuseţea,
graţia, forţa şi tăria diamantului.
48. Stăpânirea asupra organelor de simţ (INDRIYA) se dobândeşte prin SAMYAMA
asupra procesului lor de cunoaştere (GRAHANA), formei proprii esenţiale
(SVARUPA), individualizării (ASMITA), atotpătrunderii (ANVAYA) şi scopului (ARTHAVATTVA)
acestor INDRIYA.
49. De aici (tot din SAMYAMA asupra fiecarui organ de simţ-INDRIYA) vin iuţeala
minţii, eliberarea de orice instrument al perceptiei sau mediu suport (interior
sau exterior corpului), precum şi cucerirea şi depăşirea limitărilor Naturii
Prestabilite (PRAKRITI sau PRADHANA-Fundamentul sau Cauza Primordială).
50. Doar cel ce a obţinut cunoaşterea deplină prin realizare directă a
diferenţei dintre SATTVA (care defineste in acest context intelectul-BUDDHI) şi
PURUSHA dobândeşte omnipotenţă (supremaţia) asupra tuturor stărilor şi formelor
de existenţă şi omnişcienţa.
51. Prin detaşarea (VAIRAGYA) chiar şi faţă de aceste puteri supranormale (omnipotenţa
şi omnişcienţa), sămânţa suferinţei (DOSHA) este distrusă pentru totdeauna şi
se dobândeşte starea supremă de non-dualitate sau detaşare (KAIVALYA).
52. Atunci când practicantul este invitat sau tentat de DEVATA ori de alte
fiinţe celeste trebuie evitate ataşamentul (SANGA) şi mândria (SMAYA), deoarece
există posibilitatea renaşterii celor de nedorit.
53. Prin SAMYAMA asupra momentelor şi ordinii lor de succesiune se naşte
discernământul, care duce la cunoaşterea realizării realităţii ultime.
54. De aici (tot din SAMYAMA asupra momentelor şi ordinii lor de succesiune)
vine cunoşterea paranormală a acelor obiecte aparent similare, care nu se
disting deloc, nefiind diferenţiate de naştere (clasă), caracteristici sau
poziţie (pană si ultima urmă de obiectivitate poate fi distinsă).
55. Cunoaşterea născută din discriminare transcendentă, eliberează de orice
legături şi include cunoaşterea tuturor obiectelor, fiintelor si a raporturilor
dintre ele, dincolo de toate ordinele de succesiune şi este lipsită de stadii
intermediare.
56. Starea supremă de nondualitate sau detaşare (KAIVALYA) este atinsă prin
egalizarea purităţii lui PURUSHA şi SATTVA (sau BUDDHI).
BUDDHI (mintea individuală
in stadiul SATTVA) este cea mai inaltă dintre manifestarile lui PRAKRITI, fiind
la fel de pur ca Spiritul Nemuritor reflectă atât manifestarile lui PRAKRITI,
cât şi pe PURUSHA, simultan şi identic.
(Despre Suprema
Eliberare)
1. Puterile supranormale (SIDDHI) apar datorită naşterii, preparatelor din
plante, repetării adecvate de MANTRA, austerităţilor (TAPAS) sau SAMADHI.
2. Prin amplificarea şi revărsarea potenţialităţilor naturii inerente
(PRAKRITI) survine transformarea fundamentală a unei substanţe, caracteristici sau naşteri în alta
superioară.
3. Cauza instrumentală eficientă (NIMITTA)
sau SADHANA spirituală nu stimulează tendintele sau evolutiile Naturii, ci doar
sparge obstacolele, precum un gospodar ce-si iriga ogorul.
4. Minţile secundare create (NIRMANA-CHITTA) sunt născute sau manifestate numai
de către practicant din ASMITA (sentimentul individualităţii sau mintea instrumentală,
care este cauză a suferintei-Klesha).
5. Mintea unică le dirijează pe celelalte numeroase minti angajate in diferite
acţiuni.
6. Dintre aceste minţi (NIRMANA-CHITTA), doar cea născută din meditaţie este
liberă de întipăriri (SAMSKARA).
7. Acţiunile ( KARMA) yoghinului complet detasat nu sunt nici albe, nici negre,
dar a celorlalţi sunt de trei feluri: bune, rele si amestecate.
8. Din aceasta KARMA de trei feluri se manifestă
doar acele dorinţe latente (VASANA) pentru maturizarea căroră există conditii
favorabile.
9. Există relatia cauza-efect neintreruptă chiar si in cazul intipăririlor
separate prin naştere (JATI), loc
(DESHA) şi timp (KALA), deoarece memoria (SMRITI) şi întipăririle subconstiente
(SAMSKARA) sunt identice în minte.
10. Iar aceste dorinţe potenţiale latente (VASANA) sunt fără început, deoarece
dorinţa de a trăi este eternă.
11. Deoarece cauza dorintelor potentiale (suferintele, ignoranta, simtul
egoului, atasamentul, repulsia si teama de moarte), efectele lor (nasterea,
bucuria experimentarii, viata), substratul (constiinta) şi baza VASANA-urilor (obiectele
dorintelor potentiale) sunt legate între ele, prin dispariţia lor aceste dorinţe
potenţiale latente vor dispare de asemenea.
12. Trecutul şi viitorul ca domenii separate există în formele lor proprii sau
esenţiale (SVARUPA) datorită căilor diferite imprimate de proprietăţile lor
inerente (DHARMA).
13. Chiar dacă sunt manifestate sau latente, aceste VASANA reflectă proprietăţile
inerente energiei timpului, ele contin natura tendintelor (GUNA).
14. Realitatea persistentă sau identitatea-cu-sine a tuturor obiectelor Naturii
se datorează specificitătii si unicităţii transformărilor, exprimand un acelasi
raport al tendintelor (GUNA).
15. Obiectul fiind acelasi, căile cunoaşterii obiective (drumul obiectului) si
cunoasterii subiective (drumul conceptului) sunt diferite din cauza deosebirii
mintilor care percep.
16. Obiectul percepţiei este in totalitate independent de o minte individuală (CHITTA),
deoarece atunci când instrumentul cunoaşterii (mintea) nu este prezent, obiectul percepţiei continuă să existe pentru
celelalte fiinţe care n-au ajuns încă la eliberare spirituala.
17. Obiectul este cunoscut sau necunoscut, dupa nevoia mintii de a fi colorată de
către acesta, adică de a-l reflecta intern prin rezonanţă pentru cunoaştere.
18. PURUSHA, stăpânul minţii individuale (CHITTA), este neschimbător, prin
urmare modificările minţii îi sunt întotdeauna cunoscute si este dincolo de ele
(este transcendent).
19. Mintea (CHITTA) nu are propria lumină, deoarece ea poate fi obiectul
cunoaşterii şi percepţiei.
20. Nu se poate argumenta ca mintea (CHITTA) este simultan subiect cunoscător
si obiect al cunoasterii, ca urmare există un subiect cunoscător diferit de
minte.
21. Dacă s-ar accepta cunoaşterea minţii de către o altă minte si nu de către
PURUSHA, atunci ar apare cunoaşterea celor cunoscute, ceea ce duce la
absurditate şi la confuzia amintirilor.
22. Conştientizarea de către Cunoscător a propriei cunoaşteri la nivelele cele
mai profunde este dobândită atunci când conştiinţa pură (CITI), a carei natură
este neschimbătoare, ia forma acelei ultime Cunoaşteri (neschimbătoare).
23. Mintea, purificată fiind, colorată simultan atât de văzător (PURUSHA) cât
şi de văzut (PRAKRITI), cunoaşte totul si devine atotcuprinzătoare.
24. Deşi împestriţată de nenumărate VASANA, mintea acţionează numai pentru
PURUSHA, deoarece ea lucrează în asociere cu acesta.
25. Identificarea mintii, simturilor si corpului cu Sinele (ATMA BHAVA) încetează
complet pentru acela care vede diferenţa dintre PRAKRITI şi PURUSHA.
26. Abia atunci mintea este cu adevărat înclinată spre discriminare (VIVEKA) şi
este atrasă spre KAIVALYA.
27. Cand starea de discriminare (VIVEKA) este discontinuă, apar temporar alte continuturi
mentale (PRATYAYA) din intipăriri (SAMSKARA) in intervalele de discontinuitate,
adică discriminarea e vulnerabilă la actiunea dorintelor potentiale.
28. Îndepărtarea definitivă a acestor continuturi mentale (PRATYAYA) este realizată
la fel ca în cazul KLESHA-urilor (prin practicarea permanentă a conştiintei
discriminative).
29. Pentru cel lipsit de interes chiar pentru cea mai înaltă meditaţie, din
completa discriminare (VIVEKA-KHYATI) vine DHARMA-MEGHA-SAMADHI (extazul divin
al norului de har al naturii ultime esenţiale).
30. În această stare dispar cauzele suferinţei (KLESHA) şi consecinţele tuturor
acţiunilor individuale (KARMA).
31. Atunci, datorită îndepărtării tuturor voalurilor şi impurităţilor, puţin
este ceea ce mai rămâne de cunoscut, deoarece cunoaşterea necondiţionată este
infinită. Ceea ce rămâne necunoscut este pura virtualitate.
32. După aceasta, se incheie definitiv procesele transformărilor succesive ale
tendinţelor (GUNA) care şi-au atins scopul.
33. Procesul de succesiune (KRAMA) a momentelor de prezent perpetuu este inţeles
complet abia atunci când iau sfârşit toate transformările tendinţelor (PARINAMA),
când este atinsă starea de DHARMA-MEGHA-SAMADHI, deoarece acest SAMADHI este
punctul final.
34. KAIVALYA este resorbţia în starea originară a tendinţelor (GUNA), care nu-l
mai au ca scop pe PURUSHA sau reintegrarea
statornică a energiei lui PURUSHA (Spiritul Divin) in propria sa formă
veritabilă de Pură Conştiinţă. Sfârşit.
Întru
folosul tuturor.
Supliment:
35. Există intotdeauna o identitate absolută intre KAIVALYA (starea
supremă de nondualitate sau eliberare spirituală) şi NIRVANA (extincţia eliberatoare).
36. Starea
ultimă de eliberare spirituală (KAIVALYA) este o stare inalt extatică care
revelează natura Absolutului Divin (PURUSHA).
37. În KAIVALYA există spontan şi permanent percepţia
Sinelui Suprem (PURUSHA) in intregul Univers şi totodată revelarea şi perceptia
intregului Univers in Sinele Suprem (PURUSHA).
38. Pura Existenţă (SAT), Pura Constiinţă (CHIT) şi Pura
Beatitudine (ANANDA) sunt toate trei atribute ale lui PURUSHA (SPIRITUL LUI
DUMNEZEU TATAL), care este SAGUNA (adică cu GUNA, cu atribute, cu PRAKRITI şi Forţele
Sale Cosmice).
PURUSHA
(Spiritul Divin) fără nici un fel de atribute (NIRGUNA) se află dincolo de
aceste calităţi.
Samprajnata Samadhi (cu obiect)
|
Asamprajnata Samadhi (fără obiect)
|
|
Vitarka Samadhi
|
Savitarka Samadhi
|
DHARMA-MEGHA-SAMADHI
|
Nirvitarka Samadhi
|
||
Vichara Samadhi
|
Savichara Samadhi
|
|
Nirvichara Samadhi
|
||
Ananda Samadhi
|
||
Asmita Samadhi
|
||
"Ce
este jos e asemenea cu ce este sus, iar ce este deasupra este asemenea cu ceea
ce este dedesubt, pentru a implini miracolul Totului."
Hermes Trismegistos
My work is now complete.
My work is now complete.
Postări
